DELYA- IDEI SI ZAMBETE

,,A venit , a venit toamna... Acopera  mi inima cu ceva.. .Umbra unui copac sau mai bine sau cu umbra ta''  A   venit a venit toamna, acopera mi inima cu dragostea care sa se zbata in toata intinderea sufletului meu , si ramai acolo pana la inserat.    Mi am daruit azi o scrisoare ale caror randuri nu le am scris, doar le am recitat. Am rememorat cuvinte nespuse dintre noi inca, si din ochii tai au plecat lacrimi pe drumul obrajilor tai frumosi . Eu ti am dat fata la o parte, te am luat in  brate si ti am soptit ceva din povestile noastre de seara.   Ce frumos canta amurgul din ochii tai   oda unei iubiri milenare, ce nu se regaseste in cartea Vietii, nici a Mortii, nu se regaseste nicaieri, caci ingerii au pierdut -o din catastifele cerului atunci cand au simtit primul picur de dragoste in aripile lor . Mai stii? Ne uitam catre si radeam de ei , stiind ca ne vom intalni intr o zi ca aceasta aici , amintindu -ne de noi si de ceru...

    Am inceput sapatamana asta excelent. M am trezit de luni dimineata , adica ieri , cu un zambet pe buze cat un soare  si o bucurie calda ca si inima bunicii. Poate ca mi am si propus sa nu mai als sa treaca zilele pe langa mine fara sa le simt orele si frumusetea , fara sa le dau ceva si din mine. Sincer, mi as dori sa dau in fiecare zi numai zambete si multumiri vietii, caci de tristete e plina lumea.  In ultima vreme, oamenii din viata mea sunt din ce in ce mai frumosi, cu suflete din cele mai alese, fiecare izvorand o alta aroma, completandu se unele pe altele, si imprastiindu se in inima mea.  Imi pare  atat de bine cand cunosc un om ce are sa mi spuna o poveste de viata, sau un vis in care el isi pune chiar si viata , si mi place tare mult cum se impodobesc oamenii de culori atunci cand viseaza.Daca te uiti atent la ei,  nu stii de ce sunt indragostiti mai tare: de ei insisi sau de visele lor.    Ori de ce ar fi, sunt  ex...

E timpul sa mi linistesc sufletul.E timpul sa fac toate lucrurile acelea pe care le am amanat sau le am ignorat  . Ma nelinistea mai devreme ochii tristi din bucata de oglinda , stiiind cate se ascund dincolo de ei. Dar acum stiu ce am omis sa vad in oglinda. Am omis partea cu fericirea la care sunt capabila sa ajung singura, prin atat de multe lucruri. Si cine ma cunoaste ar spune: Poti, esti o invingatoare!  Intr un fel sunt . Si in alt fel nu .Constientizez insa cat de norocoasa am fost in anumite momente, cum le am depasit, si ce am dus cu mine mai departe. Ce suflete frumoase am intalnit pana acum si cate voi mai intalni! Oricat de nefericiti suntem la un moment dat , sunt parti din suflet care nu ni se umbresc, ci si pastreaza culorile. Si cred ca asta e minunat. E minunat sa mai gasesti o pensula de culoare in zile mohorate, sa poti zambi pentru lucruri marunte.  Am stat prea mult cu umbrele trecutului , e timpul sa mi mangai prezentul din nou . Am pla...

Peste degetele mici i se asezau niste stelute argintii si verzi,  in si acestea se miscau fara vreun zgomot, dominand camera obscura.   Luna se ridica de a lungul ferestrei, falnica si fara sa spuna prea multe in lumina ei; geamul oricum nu trada niciodata secretele ei. Era ora  21 si 10 minute si parca ziua de azi nici nu fusese  in calendar. Curand, dupa o lunga stare despre care nu stia sa spuna chiar multe , se aseza pe patul ei moale , in lenjeria care definea una din singurele posesii din viata ei. Nu avea multe si poate nici nu i trebuiau. Se obisnuise asa.  Dar acum simtea ca venise un timp nou, un timp al reinoirii contractelor cu sine. Si avea destule ale caror clauze le ar fi schimbat sau chiar le ar fi anulat.  Dar acum trebuia sa gaseasca linistea necesara incat sa poata sa inceapa ceva. Orice. Un proiect, o carte care trebuia citita mai demult, sau ...sa si inceapa construirea fericirii sale.  Da asta, era proiectul la care visase m...

Daca ti s locurile aproape de maini , sau lacas de suflet , du te si te incalzeste.Fugi acolo , cu respiratia dubla de oxigenul care ti inunda tot creierul..  Dulceturile astea sunt unice, nu ti poti lua portia nesavurata azi..,maine. Toate cu timpul lor.Si n cuvintele vietii , e ca o hora din care nu te ai mai desprinde. Cei desprinsi au parte doar de margini fara hotare.  Dezleaga ti sufletul  ce s a culcat pe bucata de perdea cazuta pe sofa ,lasa l sa zburde prin toata camera ta imensa, lasa l sa inunde incaperea toata cu parfumul sau inocent si subtil, dar vinovat si matur.Da i si cateva din zilele tale p care oricum nu le folosesti prea mult , lasa i lui drumuri sau obligatii, el stie ce sa faca cu fiecare .El stie cat sa parcurga , ce sa lase in urma si cu ce viteza. Mai da i si toate lucrurile pe care nu le folosesti , alea aruncate in debara, alea peste care au calcat si pisicile si  tu poate cu un colt de calcai cand ai vrut sa cauti ceva pe acolo.....

Arunca mi cate un deget pe marile intinse ale ochilor tai , sa le stiu numele.   Lasa ma acolo , unde nu se aude decat corabia si tarmul, povestea si crabii , noi , toti ceilalti veniti din urma.  Traieste mi setea, dorul si nebunia cand apleci urechea la pamantul ce te place si te ar saruta el daca ar putea. Adu mi aminte.Da, adu mi aminte de tot ce am uitat din secunda trecuta si nu uita ca si in secunda ce va urma se naste o secunda ce tocmai a fost ..  Pune mi capul seara intre mainile tale, cheama vantul si taci.  Nu mi spune numele zilelor caci nu le cunosc si nici nu vreau. Lasa marea sa se intinda peste gleznele mele , si mangaie mi genunchii cat inca e seara...  Va veni si ploaia in geamurile verandei de pe care lansam visuri sau morti ale visurilor noastre, vor veni si acele alte 3 anotimpuri, totul va fi acolo nu pentru prima data, dar poate pentru o singura data altfel. Imi astept intrebarile si raspunsurile.

CAND SUNETE SE ATING, Ingerii canta. Cand timpul tace, se naste Fericirea. Cand nu mai esti, Esti de fapt. Cand mori aici, te nasti pentru a vedea dincolo. Cat sublim in natura lasata de Divinitate.Cata ordine ! In cuvinte , s ar spune ca totul are un sens. Cea mai indelungata iarna plina de viforuri, cea mai urata furtuna , vor face sa creasca ceva in tine , dupa ce s au dus in cele mai intunecate colturi ale tale. Si tu poate ai plans, numai auzind cuvintele. Cand te opresti insa , fara sa clipesti, incep Drumurile Sensurilor. Sunt dulci atunci, nu te mai dor. Asculta le cu tot cu radacini.  Sunt pentru tine. Au fost mereu.  Si nu uita ca furtunile sunt, de fapt mamele lor.Ele te iubesc, oricum te ar incerca.

  Si daca nu ar mai exista dorinta si curiozitatea unei iubiri blande ca a tale, ar fi mai usor. Dar e greu sa vezi iti cant undeva in departare soapte, poate blande, poate indiferente. Si tu te imbraci mai bine atunci, sa nu ti fie frig. Eu ..te vad si plang.     Spatii ce nu le pot umple acum nici macar cu punte de suspensie ma obsedeaza in tacerea ce ne apartine acum….si cred ca nu meriti obrazul patat de picaturi pure ,   cel putin nu   acum.   O sa ti treaca , o sa mi treaca.o sa ne uitam din priviri dar nu din suflet. Si poate ne vom vedea, mai primitori si mai intelegatori in alta viata…, M au imobilizat cateva momente de la intrarea ta pe scena cand te am cunoscut . Stateai pe scena si eu te cunosteam si altfel, mai personal. Te stiam undeva in intimitatile tale si tu nu mi stiai pasii prin camerele tale secrete, insa asa sunt eu, unde vad o usa inchisa, intru si gasesc povesti pe care le spun mai tarziu . toti imi dau in final dreptate...

Insetare. Pupile marite doar la gandul ca as putea .  Gust de victorie. Ma recunosc si si mi amintesc de mine undeva aici.  Imi trebuie ceva ce ai tu. Imi fuge  mintea capricioasa , nu stiu cum de acum, imi tresare si zbiara dupa ceva ce nu i am mai dat de mult. Momente de victorie ale personalitatii. Eu, incantatoare altfel decat prin mister si atitudine draguta. Eu cea care te ingenunchez in fata mintii mele. Si tu saruti cuviincios originea ideilor si  mi juri loialitate. Am nevoie, de doze nerecomandate, zile si nopti. Stralucirea mea o sa ti placa in cele din urma si tie , cel ingenuncheat..

Doamne , iti multumesc pentru puterea pe care mi ai dat o sa trec prin asa o zi de grea..Iti multumesc ca nu ma lasi sa cad, ca ma prinzi in bratele tale cand simt ca nu mai pot, iti multumesc ca ma mai lasi sa vd ceva din iubirea care ma salveaza si nu mi este imposibil totusi..  Stiu ca toate momentele prin care trec nu sunt altceva decat parte a evolutiei mele si a invatatmintelor necesare pt viitor..Invataminte dureroase, cu lacrimi si clipe atat de grele...Te rog da mi in continuare curaj si nu ma parasi, pentru ca eu nu mi parasesc viata!

      Mii de note canta in mine strunite lent de  un violoncel atat de nou..incat ma uit din cand in cand in manualul de instructiuni..                                  Mainile aluneca rapid pe  bucatele lustruite si neatinse de praf, si e atat de tandru sa simti cum iti vorbeste lemnul, cum..te indruma spre radacini si trunchiuri ce candva au avut o poveste..ce candva s-au leganat in bataia vantului, sau a pamantului.Ce au lasat gazele si vietatile sa roada din ele, sa l creada si sa l minta frumos.  Ce frumos sa te duci din poveste in poveste, dintr un sunet in altul, dintr o miscare in alta.. Din o viata in alta viata.           Ce  sublim e sa treci prin sunete grave, joase si apoi sa poti urca instant, doar cu o ridicare de manasimpla si elegant...

M am trezit alintata atat de frumos de razele soarele ce mi mangaiau fata:) Am mai lenevit un pic si am adormit la loc, dar fiind ziua mea libera, mi am permis.Am avut un vis care mi a dat desteptarea promitator si m a invaluit in sentimente prezente.     Am visat ca eram pe o mare intinsa, si inotam la suprafata ei . Apa era de un bleu inchis, parea ca ascunde multe dedesubtul ei..Si totusi, era o apa care pe cat era de adanca, pe atat era de prietenoasa; ma sustinea in calatoria mea inot  . Nu era nici o greutate sa inot, nu  eram obosita, din contra, parca apa era cea care ma tinea la suprafata , parca ma tinea in palma ei.  La un moment dat, un val mare a venit deasupra mea, si eu am inotat prin el , nesimtind nici un pericol, trezindu ma iar la suprafata. Intinsa mare ma sustinea, eram ca un calator privilegiat .. A fost o calatorie lunga, dar in sfarsit am ajuns si la tarm. Vedeam in urma acea mare ce spunea ceva , si ce ascundea ceva in valuri...

 Ma doare tot in mine, ma pierd , ma dizolv...Oare ma duc spre un alt abis despre care se vorbeste ca ar fi normal ca si stare pentru o alta etapa din viata sufletului? Mi e atat de rece aici si parca nu sunt, si totusi sunt dar nu total.  Ma simt milenara; o neliniste colectiva urla in mine ca o vorbarie infinita si  totusi..mai am un pic de rabdare sa aflu ce si cum si pana cand..  Mai stau.Cu mine.                                  Cu voi, suflete ce abia ati inflorit, sa va privesc si sa va dau din mine apa.

Deja nu mai este ciudat cum vin raspunsurile in viata mea.In fiecare zi aflu ceva , un raspuns la cate o intrebare care se perinda prin minte.Si e minunat.Sunt atat de recunoscatoare pentru modalitatile in care noi oamenii avem acces la cunoastere..Eu in ultima perioada aflu raspunsurile prin mine insumi, caci ele se  afla deja in mnine, si traiesc doar o stare de reamintire a lor.Ce  i drept, am lucrat sa ajung aici si inca lucrez, e proiectul cel mai mare al meu care ma face sa cunosc cuvantul perseverenta si chiar sa l aplic si in alte situatii de viata.Wonderfull! Si fiindca ma aflu in concediu medical , nici asta nu mi se pare straniu.A venit la timpul potrivit, poate ca eu sa am mai mult timp pentru lucrurile care ma preocupa.Si nu pot decat sa ma bucur, mai ales ca starea de sanatate e buna, o tin sub control cu ajutorul resurselor inimaginabile pe care le are corpul meu -mintea este unul din ele!

  Perfect, perfect, perfect...O zi mai noua ca cea de ieri, cu mai multa viata in ea, cu mai multa libertate, cu mai multa bucurie si ..perfectiune! O melodie veche, un sentiment de eternitate , de non- timp ma invita sa stau si sa traiesc si maine , tot mai departe si doar cu mine. Copilul din mine e fericit azi, l am hranit si acum doarme frumos , asteptand soaptele mele calde sa i vegheze somnul de inger. Atat de multa supraconstiinta ..cateodata stau si nu as pleca, ma indepartez putin si revin acolo , pe acea tarana rece pentru tine si pentru tine si pentru el si ea..Sub picioarele mele nu sunt decat fragmente din viziunea unei vieti perfecte. Si calc , merg, si vad. Multe.Lucruri ce vor fi.

Sunete pe care nu le am cunoscut in suflet pana acum imi ating interiorul incet, bland si cald la ora asta tarzie...atat calm... ma las abandonata in bratele acestei parfumate frenezii, dincolo de tot. nu pot, nu vreau sa plec de aici, voi reveni in alta seara cu aceleasi ritmuri de vis..  Vino, suav parfum si atinge ma in adancuri inca o data, si inca o data, lasa ma sa nu vad, sa nu stiu altceva inafara de ce poti naste in aceste momente in mine...Te chem ,mai stai. Nu am sa vad maine dimineata nimic din ce nu am vazut azi, nu te voi strivi in rasaritul soarelui, pierduta intre 2 lumi paralele.Nu.Vei fi aici.

 Te- ai uitat vreodata in oglinda atunci cand ai plans de fericire? Ai vazut ce roua sta in ochi, ai ascultat cum se aud lacrimile parcurgand fiecare milimetru si apoi centimetru de pe fata ta? Ai vazut ca si ele zambesc?  Am plans intr o seara de fericire, cu tot sufletul..nu au fost multe lacrimi, dar nu ma mai saturam de acel obraz umed si mirosind a implinire...simteam cum tot interiorul este in ochii mei. L am vazut.Era curat, linistit,  si inocent ;ca un copil care se trezise din somnul lui.  Nu mi a placut nicodata sa plang atat de mult.Era ciudat totusi ca lacrimile nu erau multe, dar fiecare picatura imi povestea viitorul.Imi prezicea secunda si ora la care visele mele se vor trezi la viata. Si inca un zambet aparea. As mai fi plans inca doua ore, dar lacrimile s au oprit , lasand in urma un curcubeu in privire si in inima. Nu am stiut niciodata pe de rost culorile unui curcubeu pana in acel moment... .Eram in doua locuri deodata- in cer si pe pamant. ...

Aievea.  Imagini peste imagini, una cate una prind contur, se intrepatrund ca marea cu nisipul si tarmul ala care asteapta sa fie udat... Si ti pot zice si ora la care valul ala mare s a izbit acu cateva zile de creasta tarmului si l a facut sa planga , unduindu se in urma lui..Bucatele mici din mal au sarit in sus... Nu inteleg de ce a fost totusi acelasi apus de soare. Nu era cazul. Culorile trebuiau sa se uneasca unele cu altele .Apa mirosea totusi urat, a alge , si a tine. Te intindeai peste tot, da, si nu vroiai sa lasi marea aia faina sa respire curat din aerul  serii. Si chiar ma enervai. Dar am inchis ochii si marea a devenit un desert .Nu mai era nimic acolo nelalocul lui. Spatiul arid  fremata dupa ploaie , dupa un strop din lacrimile universului. Stelele radeau fericite . Eu..auzeam cantecul unei sirene din acea mare pe care nu o mai vroiam , asa ca mi am inchis casetofonul ala. Oricum ascultasem deja la el prea multe casete  si povesti. Mai tarziu, ca...

    Reflectii  cu gust de insomnie Multumesc...Pentru ca m ai lasat sa ti vad sufletul, chiar daca nu s a lasat descoperit, la fel ca acel trandafir stingher care nu avrut sa fie atins de vreo mana .. Multumesc pentru putinele clipe pe care le am petrecut cu noi, cu zambetele tale, cu caldura ta..Multumesc pentru momentele in care m ai facut sa ma simt singura femeie din univers; si pentru ca acea imagine ai lasat o acolo cumva...Multumesc pentru soaptele trimise catre tamplele mele la ore tarzii din noapte cand ochii imi erau inchisi dar tu erai treaz, langa mine..Multumesc pentru ca ai trezit in mine senzatii de care nici nu stiam ..Multumesc pentru ca m ai lasat sa ma trezesc in locuri ascunse fara sa ma tem de ziua de maine.Multumesc pentru ca ai fost atat ..de aproape. Multumesc ...si vreau sa stii ca, chiar si acum, cand nu mai esti aici, te mai pot pastra acolo. Mi e de ajuns si pot zambi...

Nu stiu daca aceasta zi mai are vreo insemnatate pentru noi, cei,, mari''. poate ca nu are; am crescut, nu ne mai ,,permitem'' sa intram in lumea fara de griji a copiilor. Dar daca ai un moment in care esti singur, doar tu si gandurile tale, adu-ti aminte de clipele incrustate in eternitate din copilarie!   Adu- ti minte cum era ,,viata'' in ochii tai atunci, cat alergai visand cu ochi deschisi si nu te opreai decat in plasa altui vis ce se tesea in fiinta ta fericita de copil..   Stiam atunci sa privim florile, sa le mirosim pana ramaneam cu polenul lor pe nas, inaltam poate zmee cautand cu ochii cerul si imaginandu- ne ce e dincolo de el, ne bucuram de simfonia naturii , eram puri ....nimic nu ne oprea, nu stiam cuvantele ,, nu pot'' ,  viata era o carte ale carei pagini noi le coloram in fiecare zi, cum vroiam.   Adu- ti aminte cum radeai neincetat pana te certau parintii, cum asteptai povestile de seara ale mamei si locul de joaca...erai un omulet...