DELYA- IDEI SI ZAMBETE

CAND SUNETE SE ATING, Ingerii canta. Cand timpul tace, se naste Fericirea. Cand nu mai esti, Esti de fapt. Cand mori aici, te nasti pentru a vedea dincolo. Cat sublim in natura lasata de Divinitate.Cata ordine ! In cuvinte , s ar spune ca totul are un sens. Cea mai indelungata iarna plina de viforuri, cea mai urata furtuna , vor face sa creasca ceva in tine , dupa ce s au dus in cele mai intunecate colturi ale tale. Si tu poate ai plans, numai auzind cuvintele. Cand te opresti insa , fara sa clipesti, incep Drumurile Sensurilor. Sunt dulci atunci, nu te mai dor. Asculta le cu tot cu radacini.  Sunt pentru tine. Au fost mereu.  Si nu uita ca furtunile sunt, de fapt mamele lor.Ele te iubesc, oricum te ar incerca.

       Soare de toamna pe mainile mele albe, si o senzatie de duminica. Timpul pentru suflet clicaie iar undeva in apropiere, a venit ..        Incep prin a  a simti toate lucrurile de care sunt inconjurata, si ma simt chiar bine cu portocaliul jaluzelelor ce se asorteaza cu frunzele copacilor din fata ferestrei... Sunete din ce in ce mai blande se aseaza peste secunde, falnic. Pretios timp, cel al frunzelor galbene, al pamantului ud de norii gri sau de ceata ce impodobeste diminetile...e dezvelirea mainilor de manusile pe care le ai purtat impotriva frigului.       Ascult si tac din ce in ce mai mult, incorporez ce e exterior, si ma contopesc la un anumit interval cu ea.. natura . E mai simplu acum, vara ar trebui sa alerg dupa ea nebuneste.     Ma duc apoi sa simt in nari miros de umezeala, de descompunere, sa stiu ce inchei si ce incep, sa ma linistesc calcand pamantul plin de fosnetele celor gal...

Sunt dimineti pe care  pe care nu le uiti niciodata ...  Sunt clipe care nu se sterg din tine chiar si dupa ce faci  baie, Sunt ochi care nu se uita desi nu s- au vazut niciodata cu adevarat, Sunt atingeri care nu vorbesc pe aceeasi limba cu altele dar le intelegi cel mai bine, Sunt  oameni care nu pleaca niciodata din sufletul tau, Sunt adevaruri care nu pot fi schimbate niciodata, Sunt dorinte in viata care sunt demne de tacere. Sunt momente care vorbesc pentru intreaga ta viata , si o spun atat de delicat si frumos...

Si atatea timpuri au fost, Si atatea furtuni, Susur de ape, nori si sori incetosati, Cantec de viata Undeva , aproape Si departe de a fi totul.. Clopote, oameni si inimi. Multi oameni si frumosi, Daruind ceva in fiecare clipa, Cu umerii poate aplecati, Dar neobositi, Traind. Iubind . Eu- copil din muntii ce nu stiu decat tacerea clipelor, m am intalnit cu ei , mereu Am scris o oda ce nu s a uitat undeva, Nu s a sters, nu a murit. Eu si oamenii. Mereu.

      Am inceput ieri sa citesc un roman de al lui Paulo Coelho, intitulat ,,11 minute''; un roman despre viata unei fete din Brazilia ce devine prostituata in Elvetia.Un roman obisnuit la prima vedere, dar cu pensule filozofice , spirituale, si existentiale ..O invitatie la reflectie abrupta a sinelui nostru real, la inlaturarea mastilor ce ne tin exilati in viata de atat de multe ori, si da e vorba de exilul sufletului. . .     Cartea m a prins irevocabil cu o pofta de a o citi, devenind din ce in ce mai provocatoare si mai furtunoasa.Am recunoscut in mine chiar cateva masti, cateva comportamente daunatoare si letale pentru supremul din mine...    Si m a mirat ce poate face un scriitor bun : incepe cu o previzibila carare pe care te duci stiind povestea din roman, inchipuindu ti chiar inainte de a afla  ce o sa se intample, pastrand in acelasi timp o umbra de mister, evocand ajutoare ale creatiei sale, ale ideii sale centrale -figur...

M am trezit alintata atat de frumos de razele soarele ce mi mangaiau fata:) Am mai lenevit un pic si am adormit la loc, dar fiind ziua mea libera, mi am permis.Am avut un vis care mi a dat desteptarea promitator si m a invaluit in sentimente prezente.     Am visat ca eram pe o mare intinsa, si inotam la suprafata ei . Apa era de un bleu inchis, parea ca ascunde multe dedesubtul ei..Si totusi, era o apa care pe cat era de adanca, pe atat era de prietenoasa; ma sustinea in calatoria mea inot  . Nu era nici o greutate sa inot, nu  eram obosita, din contra, parca apa era cea care ma tinea la suprafata , parca ma tinea in palma ei.  La un moment dat, un val mare a venit deasupra mea, si eu am inotat prin el , nesimtind nici un pericol, trezindu ma iar la suprafata. Intinsa mare ma sustinea, eram ca un calator privilegiat .. A fost o calatorie lunga, dar in sfarsit am ajuns si la tarm. Vedeam in urma acea mare ce spunea ceva , si ce ascundea ceva in valuri...

 Am reusit , in mai putin de 24 de ore sa-mi misc mintea prin univers, sa simt raceala stelelor dar si stralucirea lor, sa ascult cantul divin- ce se aude chiar si de sub pamant- al  Existentei . M- am inundat cu clipe de iubire launtrica, m- am simtit libera in tot -cuget, miscare sau actiune..si mi se parea straniu dar atat de frumos! Totul a pornit de la un articol, de fapt cateva fragmente dintr o carte de -a lui Valerio Albisetti, Iubirea . Atat adevar ascuns in cateva pagini , incat ramai stupefiat, nu pentru ca ar fi ceva necunoscut, ci tocmai pentru ca este la indemana oricui dar refuzam sa ..simtim acest adevar.Ne lasam purtati in desisuri pline de amagiri si compromisuri, chiar daca stim si suntem constienti de intuneric...   Iubirea  e gratuita, de fapt e darul lui Dumnezeu  catre omenire. Poate ca tarziu, dar abia azi am stiut asta. Si din acea secunda in care am aflat, tot ce stiusem inainte s- a anulat.     ....Adevarul  e in...

 Cu mult mai mult decat un trup sunt astazi, sunt energie pura, sunt vibratie!  Invelisul pamantesc al corpului meu parca nici nu mai e, sunt din cap pana in picioare tot ce vreau, tot ce nu am sperat ca voi putea fi..   Astazi m-am recreat in mod constient; si probabil daca te-ai uita la mine acum, cu siguranta ai vedea ceva major schimbat ..      Sunt aici, vad acolo, simt pretutindeni!                                                   Vibratia sufletului produsa de minte