DELYA- IDEI SI ZAMBETE

 Cu o seara inainte statuse la fereastra si n linistea adanca se jucase cu fulgii care cadeau incet si vorbise cu ei. Ii intrebasera ce doruri poarta cu ei tocmai din cer si ce spun pamantului cand il ating.,  In dimineata asta , se uita la zapada care statea cuminte pe gardurile de fier , pe vie si din cand in cand, cate un manunchi cadea jos. Nu I  displacea nimic din asta, o  fascina si acum copacul mare si intins cu crengile pana la a doua fereastra a ei, dar mai ales , anii lui. Parea ca murmura sub povara tineretii si a batranetii deodata si nimic din suflet nu l doare. Copacul acela era un erou care inca traia.   Timpul era adormit acum.  Auzea din departare sunetul impacarii, cel al clipelor fara clinchet, doar cu nume. Auzea  cum doarme  un suflet ce plansese mult noptile trecute . Si credea in viata din nou . Iar asta nu era decat o noua primavara ce incoltea la ea in suflet.          

Ninge cu ochi mari de iarna tarzie dar bogata.. Ninge peste zile, nopti si inimi.Si eu tresar aici, amestecandu ma in hora de fulgi de pe afara.E putin cam rece dar imi place. Imi place aerul tare, de iarna sanatoasa care te face sa ti aduci aminte cat ger ai indurat si anii trecuti, si parca anul asta e putin diferit.Aici, pe strada aglomerata de masini , oameni si troiene de zapada , nimic nu e nou. E iarna, si ne obisnuim cu asta.\  Din casa, de la fereastra , un peisaj tare dulce ti se cuibareste in brate...Garduri albe, crengi cu contururi arcuite de centimetrii de zapada asezata pe ele, si ici colo cate o casa cu hornul din care iese un fum zdravan.     Iarna e cea care aduce lucrurile mici in fata, le aduce in prim plan.  E frig dar esti bucuros ca ai fularul cel calduros sa ti l pui pe langa gat si pana sub ochi; e ger, dar cand ajungi acasa esti atat de fericit ca esti in siguranta , la caldura, cu ceva cald intr o cana in prag de seara ...Iarna ...