DELYA- IDEI SI ZAMBETE

Intalnirirle noastre cu oamenii, in oameni. Acolo unde se petrece totul intre noi si Dumnezeu de fapt. Acolo in suflet, unde facem cunostinta prima data unii cu ceilalti. Acolo unde simtitm pe celalalt atat de aproape sau chiar si Aproape una cu noi. E Dumnezeu acolo si tare bine e.. Mergem, citim   si ne asezam. Un om pe o banca citind.  DOI TRECATORI, CU ALE LOR POVESTI SI CONTEMPLARI nu tocmai intamplator , despre Dumnezeu si chemare, despre foc. Haine ponosite si miros de smerenie. Unul intoarce capu sa vada ce citeste omul de pe banca. Un titlu din epoca Lui Ceasca, si ei cautand parca inca ceva, acolo, si in acel moment. Si omul, o vorba in plus. Se ridica si cu un pas in fata lor ii provoaca la mai mult din el, din viata lui. Le da niste referinte pe o retea de socilaizare , culmea, si acolo se naste acel zambet al amandurora. Probabil e o legatura cu ceea ce si spuneau inainte de a veni spre banca asta. Tot despre   oameni era in fond vorba. Omul e plac...

  Mi se desprind bucati de suflet si zboara....Se unesc in cercuri, se alearga, chicotesc si se duc spre orizontul infinit, iar eu am uitat de ceasurile care arata ore grabite. Plec de aici si  feresc aerul bland, intre aripi....   Vad continentele fara harti, le simt caldura si mizeria, le aud. Oameni imi fac din maini , de jos. Imi ard narile, si ma doare dorul asta cumplit pe care l simt abia acu. ................................................................................................................................................................   Se misca soarele pe casele oamenilor, in odai si pe chipurile copiilor. Oare le o fi cald ?  Batranii isi intind mainile pline de dureri inspre faramele de sperante si credinta. Ploua , acolo jos, pe langa ei.    Din vietile lor au mai ramas petice de sperante si dragoste. Celelalte lucruri, se perinda prin memoria obosita. Lumea nu mai are aceleasi povesti, caci in fiecare zi apar al...

Te crede orice suflare de viata cand iti incordezi   muschii oculari peste chipuri   opulente   sau sterse, sau adormite. Te faci   admirat de chiar si gaza care se aseza curioasa pe camasa ta la dunga , de I se impleticeau picioarele mergand pe linia aia…   Muschii   tai insesizabili dar prezenti sunt pentru fete ca o inghetata mancata de o fata in fata unui baiat. La orizont nu sunt nori, dar in ochii lor, a femeilor aparent indiferente , se cuibaresc   mici urme de lacrimi. Sau de saliva.                                                Picioarele tale sunt in ochii divelor tale un fel de pamant al fagaduintei. Daca tu esti acolo, asta inseamna ca ceva se intampla pe Terra. Iar ele trebuie sa fie in preajma ta, sa ti ia interviul ce tine loc de mic dejun pana in ora 13.00, ca tine happy hour la cateva cafenel...

Oameni. Oameni cu fesuri pe cap ; oameni cu fete incruntate, oameni vorbind la telefon, oameni care tac; oameni care rad , oameni  care viseaza.  Si ce e cu oamenii astia? Unii vin, stau putin, altii pleaca. Unii doar stau; unii doar intra in vietile noastre si nici nu stau dar nici nu pleaca. Si ultima categorie e a oamenilor pe care nu o sa  ai in preajma decat cateva zile. Batrani, tineri, inalti, cu sperante, somnorosi, nervosi, cu familie, singuri, frumosi , urati...oamenii sunt  cate o particica din noi.  Adoram oameni spre care tindem sa devenim si noi la un moment dat, ne uitam cu o privire salbatica la oamenii care ne dor in sufletele noastre  , fugim spre oamenii care rad mereu, fugim de oamenii care isi plang de mila. Iubim oamenii care ne iubesc si care iubesc alti oameni. Ne intalnim si cu multi dintre ei in marea noastra cursa a vietii.     Si pentru cateva clipe, ne uitam,  admiram daca avem ce, daca nu plecam ...