DELYA- IDEI SI ZAMBETE

      ....C utreieri, cu pasi marunti, crampeie din orase ce nu ti au spus dinainte ca o sa le cunosti insemnatatatea. Te intalnesti zilnic cu oameni care iti traverseaza calea, poate mai tarziu si viata. Drumurile sunt peste tot langa tine, si tu ai mereu cate unul de strabatut, de plimbat , de cercetat, poate ai si cateva pe care nu trebuie sa mergi, trebuie doar sa stai jos, sa te odihnesti. Sunt drumuri unde te intersectezi. Cu sentimente, ploi, alti oameni, sau cu nimeni decat tine .                                           Nu vei uita niciodata cata iarba a atins calcaiul tau , iarba printre care misunau vietati , ce te au vazut si ele in marea ta cursa prin maratonul vietii. Nu vei uita nici daca era dimineata si inca era o roua fina intinasa ca o plasa peste acea iarba, sau daca soarele tinea lume...

         Calatorii, drumuri, culori si zambete.   Momente in care  nu mai trebuie  sa stii nimic, sa raspunzi de ceva sau sa astepti ceva. Nici macar sa te uiti la ceas . Iti trebuie doar ochi, sa vezi contururile . Pentru mai mult de o ora din timpul normal, minutele din cavernele interioare se ttrezesc si acopera timpul ce foloseste ceasuri pentru a se exprima . Un click .  perceptibil, o cotitura dupa care vine o lumina de schimbare. Focus Point. Tu . Si pe drumurile pe care pasesti, si in zarile spre care te uiti , peisaje ideale, toate piesele de puzzle care iti lipseau, ce incep sa se duca unele catre altele, cuplandu se.                     

       Soare de toamna pe mainile mele albe, si o senzatie de duminica. Timpul pentru suflet clicaie iar undeva in apropiere, a venit ..        Incep prin a  a simti toate lucrurile de care sunt inconjurata, si ma simt chiar bine cu portocaliul jaluzelelor ce se asorteaza cu frunzele copacilor din fata ferestrei... Sunete din ce in ce mai blande se aseaza peste secunde, falnic. Pretios timp, cel al frunzelor galbene, al pamantului ud de norii gri sau de ceata ce impodobeste diminetile...e dezvelirea mainilor de manusile pe care le ai purtat impotriva frigului.       Ascult si tac din ce in ce mai mult, incorporez ce e exterior, si ma contopesc la un anumit interval cu ea.. natura . E mai simplu acum, vara ar trebui sa alerg dupa ea nebuneste.     Ma duc apoi sa simt in nari miros de umezeala, de descompunere, sa stiu ce inchei si ce incep, sa ma linistesc calcand pamantul plin de fosnetele celor gal...

  Ochii tai si simfoniile pe care nu le am ascultat niciodata. Mirosul de vechi si de dragoste pe pielea ta.Atingerile la care am visat in toate timpurile si tot ce am daruit vreodata.  ....O seara splendida, cu lacrimi   dintr o rapsodie, despletite pe o piesa de teatru. Timpul .Sufletul. Am cantat mii de piese, dar nu aceasta romanta in care tu ma imbratisezi   mai bland decat soarele, cu o sfiala din care nu trebuie sa inteleg decat ca ma iubesti mai frumos decat stie cerul sa iubeasca tot ce e sub el..Am mers, dar nu am atins pamantul asa ca in seara asta , cu pasi de o fiinta vie in dragostea din ochii tai.  Dar acum, am momentul perfect in care vreau doar sa te iubesc in toate formele tale , antice, prezente si viitoare, in sunetele ce mi spun ce ti au spus si tie cand m ai cautat si erai la cativa pasi.  Va fi seara in care eu ma daruiesc inimii tale , seara in care bratele noastre   isi vor duce aminte de cartea scrisa de noi ...

    Ma duci peste tot, ma porti pe aripile tale intinse, spunandu mi sa stau linistita ca nu voi cadea, nu voi simti decat adierea racoroasa a cerului pe mainile mele. Ma inebunesti cand stai si mi lasi sa mi cada in maini cartile pe care eu le vreau, de parca imi stii toate gandurile, cumva , anume.  Ma faci sa ma opresc din nepasare  cand imi dai cu darnicie din povestile tale, sa le ascult si eu si sa ma bucur ..Si cat ma bucur cand te simt ascultandu ma undeva in umbra, privindu ma in actul desprinderii cator esente.    Si stau acolo , mica tot pe aripile tale mari si albe, zambesc uitandu ma in zarea ce ma ndeamna sa mi desfac si eu aripile pe care le am din nastere..Tu ti intorci capul si ma intrebi ,, De ce nu zbori inca? Cerul te asteapta''  ...Ador momentele in care faci lucrurile sa se intoarca la mine . Ador cand ma lasi si pe pamant sa mi fac treaba, si cand imi dai din  cerul tau linistile de care am nevoie. ...

Toate se misca cu timpul  Toate se nverzesc sau se ofilesc , cresc sau mor Dar cine ne ntreaba cand sau unde sau cum? Vesnicul balans al secundelor tace mocnit si nu si opreste condeiul, Noi sarim dintr un minut in alta ora. Pe rand, crestam in umbre de nume ale caror semnificatie nu le cunoastem bine Le urmarim si le abandonam pe drum, lasandu le in bataia vantului . Plecam sa ne asezam pe campuri ce freamata a nou Facem popas in locuri fara nume, Ca mai tarziu sa ne amintim Ce am lasat in urma. Clepsidra sta nemiscata in fata noastra, Iar noi nu stim cum s ao spargem, Crezand ca e vreun obiect A carui taina nu trebuie sa fie descoperita. Luna si soarele se plimba, In umbre si raze, Noi Ne ascundem  in caverne Fara lumina.

Cat de bine a ales natura chipul si firea ei , construita intr o zi de luni , atunci cand vantul se porneste si sunt atatea de facut.  Puternica ca o stanca ce sta in fata timpului nemiscata, stiind doar inaltimea si zarea intinsa, ea isi indreapta ochii mereu catre cei ce au nevoie , si nu stiu din taria ei.  Un inger ar spune ca ea , pamantean neobosit de drumuri ,  a coborat direct din cer doar ca sa aseze pietrele de pe cararile altora, pentru ca poteca sa fie mai neteda si ei sa se bucure, pasind mai senini pe ea...  Un curaj mare si o inima increzatoare a pus Dumnezeu in ea, caci altfel cum sa infrunti inaltimile pline de vant, furtuni si viscole? Cum sa ramai in inima unui om daca nu prin ceea ce esti si pentru ce ai facut pentru el?  Raurile ei sunt pline de apa vie, acea apa pe care nu te mai saturi s o bei si sa ti potolesti setea din suflet. Face asta cu cuvinte si cu inima ei calda si plina de iubire. Si apele, cuvintele  ei nu seaca nicioda...

  ...imi adun secundele duse in timp,  cresc lumile in mine, trecatorii tot nu se opresc , dar e timp inca.

Si curge timpul printre noi,  si mai vrem o clipa ca cea care tocmai s a dus. ne punem adidasii in picioare sa alergam febril dupa ea,  si o cautam, dar nu mai e...  Clipa s a dus. A fost inlocuita cu alta pe care nu ai simtit o , Caci erai prea flamand dupa cea pe care o urmareai. Cu ochelarii mari pe gene,  Fugeai dupa momentul ..trecut.  O clipa, o poveste . Un minut doar intr o viata. O viata intr o secunda, ce o vei trai ca pe o picatura de sange in venele tale. Viata, dar momentul? Traieste, azi si maine si ieri  Traieste acum!