DELYA- IDEI SI ZAMBETE

   Astazi, cu un fundal vesel de Vivaldi, o carte in mana, un articol de blog cu suflu tanar al unei domnisoare frumoase in suflet, imi sufla peste degete zana ,,inspiratiei. Trasesem aer inainte de a o simti cum ma gadila peste degete, si cand eram concentrata mai tare la Vivaldi, imi scrise o prietena pe Facebook. O prietena draga, de suflet, de eternitate. Imi zise ca a simtit cum mi e ziua, adica frumoasa, si dintr o data m a apucat o recunostinta si un dor ingemanate .    Am zambit , am dat drumul la  degete si i- am scris cateva fraze sau randuri care sper ca intr- adevar i- au facut sufletul cald, indiferent de temperatura din Anglia, unde sta ea, astfel m am incalzit si eu si am dat drumul la lacrimi ce nu- si mai purtasera de mult numele cu asa o bucurie.    Mi am dat seama cat de frumosi, cat de autentici, cat de ,,ingeri'' sunt unii oameni din viata noastra; si daca nu toti au atributele ingerilor, macar numele unora il poarta, sau maca...

Du- ma de mana pana la capatul dragostei noastre nebune de o viata , leaga -ma la ochi si tine ma de mana,   hai sa privim impreuna la noi din cele mai neobisnuite colturi ale ochilor insetati mereu de privelisti ...       Sunt aici doar cat ma tine respiratia plamanilor mei , cu o inalta senzatie de lesin ..de dragoste si dor. Sunt aici cu stomacul, cu inima, cu mainile mele peste visele noastre, cu tamplele in mainile tale si cu sufletul acoperit cu o patura mare si atat de calduroasa. Nu simt nimic din ce nu mi trebuie, am exact ce mi am dorit, ce am asteptat. Traiesc, deci zambesc, traiesc, deci ma sting doar cand vreau si tot in brate la tine, traiesc, deci imi iau aripile la subrat si ma duc pe deal sa zbor cu ele, sa te plimb prin cele mai frumoase tari din lume, sa ti dau curcubee , si sa mi lasi dimineti cu vocea ta nepatrunsa de vreo aroganta.    Cand revin, fugim amandoi spre lacuri si munti goi de orice suflare , le patrundem ...

  Opreste-te. Nu mai fa absolut nimic. Nu mai  mai vorbi, nu mai gesticula, doar stai nemiscat. Asculta.   Nu , nu e  ciripitul pasarilor. Nici  sutele de masini care trec pe strada. Nici cainii de afara. Nu.  Ce trebuie sa auzi este sunetul vietii.    Acel sunet care sta in coltul soarelui, putin in umbra lui, si de care poate nici nu stii .  El exista. E o muzica ce trebuie ascultata atunci cand ajungi sa te uiti in oglinzile din baile altora si sa nu te recunosti. Atunci cand te instrainezi de tine.    Uita te spre cer, anuleaza ti orice intr o zi de duminica, cheama ti cea mai buna prietena pe care ai uitat o de ceva timp si stai la povesti cu ea. Iti va spune lucruri pe care vrei de fapt sa le auzi , caci in ultima vreme parca nici nu ai mai fost tu fara ea.      E o prietena veche, va stiti de cand erati mici, imparteati jucarii, prostioare, iubiti  impreuna.  Va certati de fiecare data...

Am invatat si am uitat de a lungul timpului sa iubesc. Am trecut cu pasi grei , alteori usori peste florile din gradinile lumii, si am luat ceata muntilor ca si acoperamant pentru ochii mei. Nu am putut vedea astfel nici soarele de dimineata , nici sa patrund taina picurilor de pe iarba si florile somnoroase.Dar am vazut culmile muntilor pe care le trecusem si zarile de sus. Am mers mult, m am intors inapoi, sa o iau pe carari cunoscute, am taiat tufisuri , scaietilor le am zambit si nu m au ranit, dar sacalii m au pandit de dupa ei.  Cate zile , cate nopti am cules in poalele ploapelor mele , si cati oameni mi au trecut pragul cortului . Am ascultat si am inodat cu ata pecetluita povesti si taine care nu au mai fost auzite de nimeni. Oamenii mi au cautat intotdeauna urechile si mi au agatat de ele povesti. Eu le am aplecat catre ei, bland, cu tot cu mine.  Poate de aceea au si revenit. Urechile mele sunt batrane acum, dar stiu multe.     Oamenilor ce mi...

   Intr una din dimineti ,    iarba mi crescu atat de tare de intra in casa.    Se amesteca prin vasele din chiuveta , se asternu incet pe canapeaua de pe hol si astepta ..o noua casa. Toamna se indepartase si si luase cu ea si frunze, si caini ce alergau , si oameni care asteptau apusul sa le spuna ora , de fapt...sa i alunge de langa ceas.    Iarba aceea vroia ceva si se catara peste tot , docila insa si totusi cu incapatanare. Nu am putut sa o dau afara si am lasat o sa se odihneasca pana n primavara la mine in hol pe canapea. Iarna ne am tinut in brate  in unele seri , si mi era draga caci inca mirosea a verde si a bine, imi aducea aminte de  toata libertatea care tresare intr un fir de al ei.     Poate ca a fost o iarna incredibila, cu  mai mult decat cativa metri de iarba verde  intinsi la mine pe hol, ca pe un gazon de pe care nu mai  vrei sa ti alungi picioarele sau fruntea.  A fos...

 Cine sta si te priveste atent isi poate da seama de doua lucruri: ai cel mai sincer zambet si ai o energie ce ar putea sustine macar jumatate de glob.  Tu , copila cu gand bland , femeie cu aripile mereu intinse in zari calde , iti simti viata in fiecare anotimp.          Universul te a crescut , ti a dat curaj si caldura in inima , si te a invelit intr o plapuma de vise. Cand visezi tu, tot ce e amortit prinde viata.                                         Te adora fiintele mici, si cele mari , si lumea te cauta sa le fii aproape . Tu stii sa mangai, stii sa te joci cand lumea e-n razboi si nu  te sperie nici sunetul goarnei , nici foamea , nici moartea.                              ...

     Am alungat umbra pasilor apasati si am ramas in brate cu un strop de dulceata. Am dat la o parte oglinzile ce le vedeam zilnic , le am intors cu fata in jos si am lasat doar  soarele sa reflecte in geamul ce nu minte imaginile. A fost mai frumos, mai usor.         Acum , pe bucata mea de mocheta  nu mai este nici un oftat, nici un dor, nu mai numar nici  centimetrii de pe ceas, nici florile calcate in picioare de pasi grabiti.    Inca aud greierul de sub fereastra, si- i stiu acum toate povestile pe care mi le canta cu nesat in fiecare seara , si mi e mai bine. Acum  ma bucura sunetele pe care am incetat sa le aud cand imi astupam timpanele cu grozavii dureroase, cu tot ce nu era pentru timpane.Si cate au fost, si cat sper sa nu mai fie.   In seri din astea, ai nevoie doar de tine, de o portie tripla din tine si iar din tine, de putin amestec cu natura si ajungi la o serenata pe care o vrei si ma...

Lumina, soare, culori, verde, copaci, zile, zapada, iarba, frunze, noroi, apa, mancare, nori, stele, animale, oameni, icoane... Ei nu le vad. Sunt cufundati in intuneric, intr-o lume care nu poate avea atat de multe metafore, sau expresii libere, sau gusturi si parfumuri care ti raman in suflet cand le vezi cu ochii.Sunt orbi.  Un simplu punct , caruia noi nici macar nu ii dam atentie, o linie, un curcubeu, o limita, toate astea ei nu le au. S au nascut fara geometrii, fara repere spatiale de care noi ne impiedicam tot timpul si care ne fac viata grea uneori; fara unghiuri sau destinatii lungi. Pentru ei , cuvantul ,,lumina '' exista, dar intr un cadru special: in suflet.   Ma intreb ce au in schimbul acestor lucruri pe care noi le avem , dar ei nu le vad. O- r fi avand lumi minunate, povesti care se aud altfel, sunete care le spun altceva decat noua? Probabil ca da.    De si nu pot vedea ce vedem noi in fiecare zi, cu siguranta vad si ei ceva. D...

  Si daca nu ar mai exista dorinta si curiozitatea unei iubiri blande ca a tale, ar fi mai usor. Dar e greu sa vezi iti cant undeva in departare soapte, poate blande, poate indiferente. Si tu te imbraci mai bine atunci, sa nu ti fie frig. Eu ..te vad si plang.     Spatii ce nu le pot umple acum nici macar cu punte de suspensie ma obsedeaza in tacerea ce ne apartine acum….si cred ca nu meriti obrazul patat de picaturi pure ,   cel putin nu   acum.   O sa ti treaca , o sa mi treaca.o sa ne uitam din priviri dar nu din suflet. Si poate ne vom vedea, mai primitori si mai intelegatori in alta viata…, M au imobilizat cateva momente de la intrarea ta pe scena cand te am cunoscut . Stateai pe scena si eu te cunosteam si altfel, mai personal. Te stiam undeva in intimitatile tale si tu nu mi stiai pasii prin camerele tale secrete, insa asa sunt eu, unde vad o usa inchisa, intru si gasesc povesti pe care le spun mai tarziu . toti imi dau in final dreptate...

        In mangaierile tale nu exista secunde care  sa treaca , sau minute care sa ma plictiseasca. Mainile tale nu stiu dorul , si mi dau si mie asta. Buzele tale nu  mi spun povestea niciunei foste iubite, si asta mi se pare corect si matur. Nu ai pastrat la vedere nici o cicatrice, nici o urma de regret dupa vreo scena din fostele tale relatii, nici macar o amintire faina sla suprafata , pe acre sa fiu geloasa sau care sa mi trezeasca curiozitatea adanca de femeie.        Putini sunt ca tine stii? De obicei toti vin cu un rucsac de amintiri la prima intalnire, poate chiar si cu fosta de mana, crezand ca noi, cea care asteapta prezentarea nu o vedem. Dar nu si tu. Tu ai venit fara nici un rucsac, fara nici o urma de parfum , doar cu mainile balansandu se pe langa corp lejer .Mi a placut asta. Nu p uteam sa ti citesc exact acel ,,ceva'' problematic pe care l caut de prima data la un barbat, pentru ai intui trecu...

Pe mare , stropii reci ce se aseaza in fuga pe pielea mea ma racoresc si ma trezesc. Nu stau mult, nu stau outin, ma opresc cum si unde vreau eu , inramez totul de mainile mele flamande. O iau inaintea marii, ne intrecem in vitezele nostre nedescoperite si nu spunem nimic. Traim . Raza cad pe noi, ne descopera in adancurile noastre , ne imbraca frumos inapoi cand o cerem, suntem 2 trupuri incalzite….  Iti arat toate dedesubturile mele, ma las usor in privirile tale , si tu imi urli ca esti inebunita dupa confesiunile astea. Cu timpul iti dai drumul la pletele ce nu ti le  vad de obicei decat putini calatori, si eu te ador asa cum esti  tu, albastra, rece si dornica de mine. Porneste vantul, te destrami sub degetele lui in cele mai lascive miscari, te privesc si gust din tine fara sa te beau . Tu ma iubesti. In tacere. Gratia ta in dragoste nu o stie decat secunda care nu a oftat niciodata. Si gusturile tale, nu le stie nimeni cu adevarat, poate doar scafandrul...

Foc si nici macar o ramasita de apa sau vant. Secunde incendiate, minute care nu mai vin.  Deliruri ce nu poarta nume noi.  ...........................................................................  Undeva in mare, pestii inoata sublim , nu stiu iadul de la suprafata. Mare, revarsa calmul tau in mistuirea secundelor terestre si fa suprafata tot una cu adancurile tale reci ...  

Sunt dimineti pe care  pe care nu le uiti niciodata ...  Sunt clipe care nu se sterg din tine chiar si dupa ce faci  baie, Sunt ochi care nu se uita desi nu s- au vazut niciodata cu adevarat, Sunt atingeri care nu vorbesc pe aceeasi limba cu altele dar le intelegi cel mai bine, Sunt  oameni care nu pleaca niciodata din sufletul tau, Sunt adevaruri care nu pot fi schimbate niciodata, Sunt dorinte in viata care sunt demne de tacere. Sunt momente care vorbesc pentru intreaga ta viata , si o spun atat de delicat si frumos...

    Ma duci peste tot, ma porti pe aripile tale intinse, spunandu mi sa stau linistita ca nu voi cadea, nu voi simti decat adierea racoroasa a cerului pe mainile mele. Ma inebunesti cand stai si mi lasi sa mi cada in maini cartile pe care eu le vreau, de parca imi stii toate gandurile, cumva , anume.  Ma faci sa ma opresc din nepasare  cand imi dai cu darnicie din povestile tale, sa le ascult si eu si sa ma bucur ..Si cat ma bucur cand te simt ascultandu ma undeva in umbra, privindu ma in actul desprinderii cator esente.    Si stau acolo , mica tot pe aripile tale mari si albe, zambesc uitandu ma in zarea ce ma ndeamna sa mi desfac si eu aripile pe care le am din nastere..Tu ti intorci capul si ma intrebi ,, De ce nu zbori inca? Cerul te asteapta''  ...Ador momentele in care faci lucrurile sa se intoarca la mine . Ador cand ma lasi si pe pamant sa mi fac treaba, si cand imi dai din  cerul tau linistile de care am nevoie. ...

Cand uiti cine esti, cand iti ratacesti prin colturi agitate sufletul, prietenii adevarati iti vor aminti cine esti. Si o s- o faca mai bine decat sti chiar tu. Pentru ca ...prietenii au si ei prieteni adevarati la randul lor:)

Azi las soarele sa ma guste cu toate mainile lui, ma las prizoniera lui , cad in razele lui ca intr un hamac in care stau atat de bine ... Vantul e cel de ieri dar cu numele lui de azi, cu soaptele de maine , si asta e cel mai bun drog de care  am nevoie . Calc pe nisipul  ce uneori e mai bun decat apa pe care o beau , ii stiu data nasterii si  directia zborului , stiu in ochii cui va intra , stiu unde se va opri...  Amurg.... undeva departe de mine in colturi nedescoperite, soare maine dimineata fara roua. Mirosuri dulci si aromate , fara incetare in mine.    Bucati de oglinda sparte imi stau in fata, eu iau lipici si le lipesc cand am timp, si mereu imi fac. Vreau imagini intregi.       Si sunete nedeslusite de unii eu le aud clar, eu vad prin ochelari ceea ce unii nu vad nici fara lentilele fumurii ..   Uita te adanc in mine si vezi daca am ceva ce nu se vede clar, lasa ochelarii deoparte si zi mi daca eu main...

 ....in umbra, in lacrima de pe  ierburile verzi , sta o liniste adanca, una ce ti spune ca ai fi vrut altceva. Ce ai si ce ai obtinut atat de simplu e pe departe cea mai potrivita optiune pentru tine, e pe departe cea mai dulce bucata din melodia ce canta pe fundal. Ceata si iar tacere. Cuvinte, voci  mute undeva in tine se zbat sa crape  in cosul pieptului sau poate pe culmile amigdalelor, si asta ar face , dar nu le lasa intunericul din orele ce vin.   ...dimineata si dulceata ei poate vor acoperi aceste fericiri false , norii se vor sterge din prezent , lasandu si pasii in trecut, fara urme.

Toate se misca cu timpul  Toate se nverzesc sau se ofilesc , cresc sau mor Dar cine ne ntreaba cand sau unde sau cum? Vesnicul balans al secundelor tace mocnit si nu si opreste condeiul, Noi sarim dintr un minut in alta ora. Pe rand, crestam in umbre de nume ale caror semnificatie nu le cunoastem bine Le urmarim si le abandonam pe drum, lasandu le in bataia vantului . Plecam sa ne asezam pe campuri ce freamata a nou Facem popas in locuri fara nume, Ca mai tarziu sa ne amintim Ce am lasat in urma. Clepsidra sta nemiscata in fata noastra, Iar noi nu stim cum s ao spargem, Crezand ca e vreun obiect A carui taina nu trebuie sa fie descoperita. Luna si soarele se plimba, In umbre si raze, Noi Ne ascundem  in caverne Fara lumina.

Cat de bine a ales natura chipul si firea ei , construita intr o zi de luni , atunci cand vantul se porneste si sunt atatea de facut.  Puternica ca o stanca ce sta in fata timpului nemiscata, stiind doar inaltimea si zarea intinsa, ea isi indreapta ochii mereu catre cei ce au nevoie , si nu stiu din taria ei.  Un inger ar spune ca ea , pamantean neobosit de drumuri ,  a coborat direct din cer doar ca sa aseze pietrele de pe cararile altora, pentru ca poteca sa fie mai neteda si ei sa se bucure, pasind mai senini pe ea...  Un curaj mare si o inima increzatoare a pus Dumnezeu in ea, caci altfel cum sa infrunti inaltimile pline de vant, furtuni si viscole? Cum sa ramai in inima unui om daca nu prin ceea ce esti si pentru ce ai facut pentru el?  Raurile ei sunt pline de apa vie, acea apa pe care nu te mai saturi s o bei si sa ti potolesti setea din suflet. Face asta cu cuvinte si cu inima ei calda si plina de iubire. Si apele, cuvintele  ei nu seaca nicioda...

Insetare. Pupile marite doar la gandul ca as putea .  Gust de victorie. Ma recunosc si si mi amintesc de mine undeva aici.  Imi trebuie ceva ce ai tu. Imi fuge  mintea capricioasa , nu stiu cum de acum, imi tresare si zbiara dupa ceva ce nu i am mai dat de mult. Momente de victorie ale personalitatii. Eu, incantatoare altfel decat prin mister si atitudine draguta. Eu cea care te ingenunchez in fata mintii mele. Si tu saruti cuviincios originea ideilor si  mi juri loialitate. Am nevoie, de doze nerecomandate, zile si nopti. Stralucirea mea o sa ti placa in cele din urma si tie , cel ingenuncheat..