Randurile prietenei mele,Vietii








    Ma duci peste tot, ma porti pe aripile tale intinse, spunandu mi sa stau linistita ca nu voi cadea, nu voi simti decat adierea racoroasa a cerului pe mainile mele.

Ma inebunesti cand stai si mi lasi sa mi cada in maini cartile pe care eu le vreau, de parca imi stii toate gandurile, cumva , anume.
 Ma faci sa ma opresc din nepasare  cand imi dai cu darnicie din povestile tale, sa le ascult si eu si sa ma bucur ..Si cat ma bucur cand te simt ascultandu ma undeva in umbra, privindu ma in actul desprinderii cator esente.
  

Si stau acolo , mica tot pe aripile tale mari si albe, zambesc uitandu ma in zarea ce ma ndeamna sa mi desfac si eu aripile pe care le am din nastere..Tu ti intorci capul si ma intrebi ,, De ce nu zbori inca? Cerul te asteapta'' 

...Ador momentele in care faci lucrurile sa se intoarca la mine . Ador cand ma lasi si pe pamant sa mi fac treaba, si cand imi dai din  cerul tau linistile de care am nevoie.

 Imi place ca ma asculti, chiar daca dorm ,daca plang , daca sunt singura, daca sunt fericita. Tu mi raspunzi la fel. Si parca m as mai uita in oglinda ta si data viitoare sa ma vad pe mine, 
dar pune o doar in lumina, vreau sa ma vad doar in soare de acum incolo. 

Esti o prietena pe cinste, 
    draga Viata .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele