DELYA- IDEI SI ZAMBETE

          Viata este ceea ce se intampla la tine in suflet , de fapt. Ea este  bucurie, splendoare, dar si tristete din cand in cand, caci   intr o bucatarie  trebuie sa existe din toate ingredientele  ca sa existe ..gustul.   Acum ceva timp, ma uitam in oglinda, si nu cunoastem chipul ce era reflectat acolo, era atat de strain incat am inceput sa I caut chipul domnisoarei al carei suflet il ratacisem de fapt. Era un fel de promoroaca amestecata cu praf, si nu reuseam sa stiu cine e fata din oglinda. Prima data am dat vina pe ziua grea pe care o avusesem, apoi mi am zis ca nu e natural si trebuie sa fiu eu de vina. Am tacut, ingandurata si mi am promis.   Ca o sa mi intineresc sufletul. Sau ca nu o sa l mai imbatranesc vreodata. Cu nici macar un oftat.    Am alergat cu toate vitezele inspre mine, ca spre un loc drag la care te reintorci dupa mult timp, un loc unde te napad...

  Opreste-te. Nu mai fa absolut nimic. Nu mai  mai vorbi, nu mai gesticula, doar stai nemiscat. Asculta.   Nu , nu e  ciripitul pasarilor. Nici  sutele de masini care trec pe strada. Nici cainii de afara. Nu.  Ce trebuie sa auzi este sunetul vietii.    Acel sunet care sta in coltul soarelui, putin in umbra lui, si de care poate nici nu stii .  El exista. E o muzica ce trebuie ascultata atunci cand ajungi sa te uiti in oglinzile din baile altora si sa nu te recunosti. Atunci cand te instrainezi de tine.    Uita te spre cer, anuleaza ti orice intr o zi de duminica, cheama ti cea mai buna prietena pe care ai uitat o de ceva timp si stai la povesti cu ea. Iti va spune lucruri pe care vrei de fapt sa le auzi , caci in ultima vreme parca nici nu ai mai fost tu fara ea.      E o prietena veche, va stiti de cand erati mici, imparteati jucarii, prostioare, iubiti  impreuna.  Va certati de fiecare data...

Am invatat si am uitat de a lungul timpului sa iubesc. Am trecut cu pasi grei , alteori usori peste florile din gradinile lumii, si am luat ceata muntilor ca si acoperamant pentru ochii mei. Nu am putut vedea astfel nici soarele de dimineata , nici sa patrund taina picurilor de pe iarba si florile somnoroase.Dar am vazut culmile muntilor pe care le trecusem si zarile de sus. Am mers mult, m am intors inapoi, sa o iau pe carari cunoscute, am taiat tufisuri , scaietilor le am zambit si nu m au ranit, dar sacalii m au pandit de dupa ei.  Cate zile , cate nopti am cules in poalele ploapelor mele , si cati oameni mi au trecut pragul cortului . Am ascultat si am inodat cu ata pecetluita povesti si taine care nu au mai fost auzite de nimeni. Oamenii mi au cautat intotdeauna urechile si mi au agatat de ele povesti. Eu le am aplecat catre ei, bland, cu tot cu mine.  Poate de aceea au si revenit. Urechile mele sunt batrane acum, dar stiu multe.     Oamenilor ce mi...

    Am inceput sapatamana asta excelent. M am trezit de luni dimineata , adica ieri , cu un zambet pe buze cat un soare  si o bucurie calda ca si inima bunicii. Poate ca mi am si propus sa nu mai als sa treaca zilele pe langa mine fara sa le simt orele si frumusetea , fara sa le dau ceva si din mine. Sincer, mi as dori sa dau in fiecare zi numai zambete si multumiri vietii, caci de tristete e plina lumea.  In ultima vreme, oamenii din viata mea sunt din ce in ce mai frumosi, cu suflete din cele mai alese, fiecare izvorand o alta aroma, completandu se unele pe altele, si imprastiindu se in inima mea.  Imi pare  atat de bine cand cunosc un om ce are sa mi spuna o poveste de viata, sau un vis in care el isi pune chiar si viata , si mi place tare mult cum se impodobesc oamenii de culori atunci cand viseaza.Daca te uiti atent la ei,  nu stii de ce sunt indragostiti mai tare: de ei insisi sau de visele lor.    Ori de ce ar fi, sunt  ex...

 S au incurcat poate in ceata toti norii de dincolo de Venus. Cineva a plans probabil prea mult la umbra unui geam , pe Terra, si n stele nu s a mai adunat nici un fir de praf. Cateva perchi de picioare grabite au stat la umbra unui copac cateva ceasuri , si zorii au mancat intunericul.  Fara ceas desteptator, vietatile au scrijelit cu fata scoarta pamantului aburind. Era dimineata de mai si nimeni nu si mai dadea seama.  Curand, cineva si altcineva si inca cativa de altcineva se gandeau cum sa se afunde in vartejul din centrul pamantului, crezand ca acolo vor gasi ceva mai curios decat insasi pamantul. Se inselau in mintile lor , fiecare pe rand, unii pe altii si cati nebuni mai erau in vecinatate...    Nimeni nu se misca odata cu acel pamant pe care l vanau toti in cautarea altor bucati pe care sa poti calca cu mandrie. Toti erau siguri de izbanda si totusi doar cativa simteau cum vorbeste acel pamant ...   Nebunie cu oftaturi , cu minciuni aruncate ...

      ....C utreieri, cu pasi marunti, crampeie din orase ce nu ti au spus dinainte ca o sa le cunosti insemnatatatea. Te intalnesti zilnic cu oameni care iti traverseaza calea, poate mai tarziu si viata. Drumurile sunt peste tot langa tine, si tu ai mereu cate unul de strabatut, de plimbat , de cercetat, poate ai si cateva pe care nu trebuie sa mergi, trebuie doar sa stai jos, sa te odihnesti. Sunt drumuri unde te intersectezi. Cu sentimente, ploi, alti oameni, sau cu nimeni decat tine .                                           Nu vei uita niciodata cata iarba a atins calcaiul tau , iarba printre care misunau vietati , ce te au vazut si ele in marea ta cursa prin maratonul vietii. Nu vei uita nici daca era dimineata si inca era o roua fina intinasa ca o plasa peste acea iarba, sau daca soarele tinea lume...

  Poate ca mi e prea   Dor.  De lucruri care nu mai stiu cum sa le spun, de lucruri pe care nu mai stiu sa le fac, de oameni oe care ii vreau aproape zi de zi, de mine, de mine, de mine ... Poate ca mi s a urat cu atatia pereti care nu stiu decat sa taca, si nu stiu sa imbratiseze, sa stearga lacrimi sau sa rada cu mine.   Poate ca mi e de ajuns cate lopeti de pamant rece si cate cruci port in suflet ascunse si dezgropate din an in an, poate ca mi e dor de cateva cuvinte sacre, pe care le aud in alte guri , dar nu le pot nici macar silabisi. Am imbatranit undeva, in cataeva colturi in care nu a patruns lumina.  Am pe cantarul vietii talere egale , dsi eu nu simt decat adierea vantului cum inclina pe cel mai greu. Si parca candva, erau egale.   Am vise care ma leaga de alte lumi, poate nu de o infinitate de posibilitati dar de mult mai multe decat pot numara acum, si ele isi asteapta ziua. Am probabil un viitor minunat si eu inca ma scotocesc in buzunarul...

Oameni. Oameni cu fesuri pe cap ; oameni cu fete incruntate, oameni vorbind la telefon, oameni care tac; oameni care rad , oameni  care viseaza.  Si ce e cu oamenii astia? Unii vin, stau putin, altii pleaca. Unii doar stau; unii doar intra in vietile noastre si nici nu stau dar nici nu pleaca. Si ultima categorie e a oamenilor pe care nu o sa  ai in preajma decat cateva zile. Batrani, tineri, inalti, cu sperante, somnorosi, nervosi, cu familie, singuri, frumosi , urati...oamenii sunt  cate o particica din noi.  Adoram oameni spre care tindem sa devenim si noi la un moment dat, ne uitam cu o privire salbatica la oamenii care ne dor in sufletele noastre  , fugim spre oamenii care rad mereu, fugim de oamenii care isi plang de mila. Iubim oamenii care ne iubesc si care iubesc alti oameni. Ne intalnim si cu multi dintre ei in marea noastra cursa a vietii.     Si pentru cateva clipe, ne uitam,  admiram daca avem ce, daca nu plecam ...

Lumina, soare, culori, verde, copaci, zile, zapada, iarba, frunze, noroi, apa, mancare, nori, stele, animale, oameni, icoane... Ei nu le vad. Sunt cufundati in intuneric, intr-o lume care nu poate avea atat de multe metafore, sau expresii libere, sau gusturi si parfumuri care ti raman in suflet cand le vezi cu ochii.Sunt orbi.  Un simplu punct , caruia noi nici macar nu ii dam atentie, o linie, un curcubeu, o limita, toate astea ei nu le au. S au nascut fara geometrii, fara repere spatiale de care noi ne impiedicam tot timpul si care ne fac viata grea uneori; fara unghiuri sau destinatii lungi. Pentru ei , cuvantul ,,lumina '' exista, dar intr un cadru special: in suflet.   Ma intreb ce au in schimbul acestor lucruri pe care noi le avem , dar ei nu le vad. O- r fi avand lumi minunate, povesti care se aud altfel, sunete care le spun altceva decat noua? Probabil ca da.    De si nu pot vedea ce vedem noi in fiecare zi, cu siguranta vad si ei ceva. D...

Sunt dimineti pe care  pe care nu le uiti niciodata ...  Sunt clipe care nu se sterg din tine chiar si dupa ce faci  baie, Sunt ochi care nu se uita desi nu s- au vazut niciodata cu adevarat, Sunt atingeri care nu vorbesc pe aceeasi limba cu altele dar le intelegi cel mai bine, Sunt  oameni care nu pleaca niciodata din sufletul tau, Sunt adevaruri care nu pot fi schimbate niciodata, Sunt dorinte in viata care sunt demne de tacere. Sunt momente care vorbesc pentru intreaga ta viata , si o spun atat de delicat si frumos...

    Ma duci peste tot, ma porti pe aripile tale intinse, spunandu mi sa stau linistita ca nu voi cadea, nu voi simti decat adierea racoroasa a cerului pe mainile mele. Ma inebunesti cand stai si mi lasi sa mi cada in maini cartile pe care eu le vreau, de parca imi stii toate gandurile, cumva , anume.  Ma faci sa ma opresc din nepasare  cand imi dai cu darnicie din povestile tale, sa le ascult si eu si sa ma bucur ..Si cat ma bucur cand te simt ascultandu ma undeva in umbra, privindu ma in actul desprinderii cator esente.    Si stau acolo , mica tot pe aripile tale mari si albe, zambesc uitandu ma in zarea ce ma ndeamna sa mi desfac si eu aripile pe care le am din nastere..Tu ti intorci capul si ma intrebi ,, De ce nu zbori inca? Cerul te asteapta''  ...Ador momentele in care faci lucrurile sa se intoarca la mine . Ador cand ma lasi si pe pamant sa mi fac treaba, si cand imi dai din  cerul tau linistile de care am nevoie. ...

Cand uiti cine esti, cand iti ratacesti prin colturi agitate sufletul, prietenii adevarati iti vor aminti cine esti. Si o s- o faca mai bine decat sti chiar tu. Pentru ca ...prietenii au si ei prieteni adevarati la randul lor:)

 Ca cerul e inorat , dar stiu senzatia soarelui, ca vad un om care mi zambeste, poate cu admiratie sau nici nu conteaza de ce, ca oamenii mai au un strop de bunatate in ei , ca te gandesti in secunda asta la un lucru si in cateva ore obtii lucrul respectiv, ca nu exista niciodata o zi pe deplin nasoala, ca am dorinte mari , ca stiu inca sa ascult , sa vad , ce nu e vizibil cu ochii, ca am o pagina unde sa mi astern ganduri si emotii, pe care poate cineva le asteapta sa le citeasca, ca am un pat care ma asteapta seara cand ma intorc acasa, ca am muzica care ma linisteste in momente grele, ca pot auzi ciripitul pasarilor dimineata, ca cineva imi confirma din cand in cand calitatile, ca sunt frumoasa , ca ajung in locuri minunate, ca prietenii adevarati nu au cazut prada distantei si timpului, ca azi e o zi in care am mai facut ceva, ca pot trai prezentul frumos, ca pot sa i incurajez pe cei slabi ca ma iubesc si ma  admir... ...Pentru atat de multe ...

  ...imi adun secundele duse in timp,  cresc lumile in mine, trecatorii tot nu se opresc , dar e timp inca.

Am intins mana zilele astea dupa stele..am cautat una mai indeaproape, una speciala. Alergand , respirand pe campia intinsa si gustand din aerul atat de gustos si plin de viata, inaintam cu o bucurie certa de a fi atat de aproape de ceva.Am auzit cantece diverse , triluri, am intalnit si gropi in care as fi putut sa cad pe poteca mea, dar am stiut sa ,,sar '' si nu am patit nimic..  Ziua sau noaptea nu le mai deosebesc, ambele au acelasi cer pentru mine, aceeasi stea care vrea sa fie gasita atat de curand, pe care o vad si ziua si noaptea , si in somn si cand sunt treaza..E steluta mea si glasul ei imi  canta frumos in suflet...E promisiunea cea  mai dulce pe care ma avut o vreodata de la mine.Si steluta se indreapta tot mai mult spre mine in fiecare zi!

 Sunt ceea ce saruta soarele in primele clipe ale diminetii, sunt vibratia inalta pe care ai simtit o in tine cand te am alintat cu vorbe frumoase si zambete plin de dragoste, sunt mana care ti a atins pielea si ti a lasat amprente pana in dedesubturi, sunt floarea pe care ai vrea o la fereastra ta in fiecare zi!    Imi iau seva din toate culorile ce deseneaza curcubeul..ti o dau si tie , chiar si atunci cand nu vreau. Sunt in ochii tai o fiinta mica dar cu suflet mare! Te stiu cand te doare, te stiu cand razi, te stiu cand esti plecat , te stiu fara sa inchid ochii..Sunt in fotoliul pe care stai si tu, adesea, privind la marea frumoasa si linistita..   Iti prind aripile, mainile, cuvintele si ti le dau cu putin din pudra cea mai parfumata in fiecare zi..!  Sunt cand nu crezi ca sunt acolo.Nu plec, poate nici daca ma alungi.Sunt in cerul tau, cu luna ta, prin stelele tale si te am!   Sunt...Sunt aici.Nu plec nicaieri, nu am descoperit vreun lo...

A fost ca un vartej ce m- a lovit direct in fata si m-a  trantit la pamant.Ascultam o melodie si ma  uitam in tavan, lasand totul sa curga prin mine si urmarind acel ,,flow''. Nu a durat mult si devenisem stupefiata.Lucrurile erau atat de simple, atat de clare..Si eu nu avusesem momentul potrivit sa le vad.  Imi simteam viata in mainile mele pentru prima data, si tineam acea viata cu ambele maini, cu o extraordinara siguranta si hotarare, eram neclintita. Nu intelegeam parca cum m am trezit aici, in momentul asta in oaza asta de claritate cand aproape o viata intreaga traisem in ceata aia densa .Si eram suparata pe mine, eram nervoasa ca nu putusem sa mi dau silinta mai mult pana acum.  .Dintr o data, certitudinea ca viata mea e cea care trebuie si am tot ce e necesar in momentul asta ca sa ajung si mai departe s a lovit de o inconsistenta: Fumatul.Da, fumatul Delia! Ce e cu dependenta asta prelungita in viata ta? Ce e cu amagirea asta tardiva , ce e cu ea? M am si...

Am ajuns in sfarsit sa pot sa mi permit sa visez ,,big'' cum se zice. Da, poate parea ciudat, dar in sfarsit am capacitatea de a face asta fara sa aud voci in capul meu cum ma opresc si ma fac sa ma simt minuscula si nedemna de ele..   Multi dintre noi viseaza la un moment dat in stil mare , dar datorita conceptiilor transmise din generatie in generatie in societatea noastra, se gasesc mereu oameni care ti spun : ,, Ce i cu tine? Coboara cu picioarele pe pamant si nu mai visa! Visezi la cai verzi pe pereti''. Si uite asa, pentru ca tu, ai avut curajul unui copil de impartasi frenezia unui vis frumos, care ti inalta sufletul departe , dincolo de nori , cei din jurul tau iti taie aripile in secunda 2, spunandu ti ca trebuie sa revii cu picioarele pe pamant.Si cand cobori, fortat , pe pamant, te simti rau.Te simti mai sarac, mai neputincios si totul se pierde.Incepi si tu sa crezi ca nu vei fi in stare sa faci si aia si  lasi aia...Dar de ce? De ce nu iti tii visul acolo,...

  Am fost cu totii , in mijlocul,, furtunilor'', al tunetelor si al dezlantuirii. Am vazut cum vine furtuna, se dezlantuie incet si creste si creste pana simtim ca este mult, este poate incontrolabila. Si totusi, ce ne face sa avem curaj sa rezistam acelor furtuni care par interminabile? Speranta? Increderea?  Faptul ca stim ca au mai fost si altele si o sa treaca si asta, si urmatoarea?  Faptul ca stim ca ele sunt ceva trecator dupa care urmeaza soarele pe cer? Ce?  Toate acestea la un loc si  poate ca mai este loc de ceva .Poate ca stim undeva in strafundurile noastre ca o furtuna ne dezvaluie ceea ce nu putem vedea bine cand este ,,senin'' . Si ce nu poti sa vezi? Acel soare in toata maretia lui, viata , existenta. Poate ca undeva in noi avem acea dorinta a ne trezi a doua zi dupa furtuna  si sa respiram din nou mai calmi, mai blanzi, pentru ca am trecut de inca o furtuna a vietii si suntem tot in picioare. Poate de aici ne vine curajul  de a i...