Dor

  Poate ca mi e prea   Dor.
 De lucruri care nu mai stiu cum sa le spun, de lucruri pe care nu mai stiu sa le fac, de oameni oe care ii vreau aproape zi de zi, de mine, de mine, de mine ... Poate ca mi s a urat cu atatia pereti care nu stiu decat sa taca, si nu stiu sa imbratiseze, sa stearga lacrimi sau sa rada cu mine.
  Poate ca mi e de ajuns cate lopeti de pamant rece si cate cruci port in suflet ascunse si dezgropate din an in an, poate ca mi e dor de cateva cuvinte sacre, pe care le aud in alte guri , dar nu le pot nici macar silabisi. Am imbatranit undeva, in cataeva colturi in care nu a patruns lumina.  Am pe cantarul vietii talere egale , dsi eu nu simt decat adierea vantului cum inclina pe cel mai greu. Si parca candva, erau egale.
  Am vise care ma leaga de alte lumi, poate nu de o infinitate de posibilitati dar de mult mai multe decat pot numara acum, si ele isi asteapta ziua. Am probabil un viitor minunat si eu inca ma scotocesc in buzunarul de la piept dupa prezent, ca sa mi dezleg trecutul.
    Ma caut pe mine in toate celelalte forme in fiecare zi, uneori nu gasesc decat bucati de sticla plesnita , inc are nu ma vad intreaga. Le las la o parte, si plec dupa alte oglinzi intregi.
    Imi caut toate bucatile de suflet pe care le a vazut luna deasupra marii si le a luat cu ea, sa le arate altora pana cand le voi gasi eu. Mi e dor de ele in fiecare secunda. Pana cand sufletul imi va canta, imi simt dorul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele