DELYA- IDEI SI ZAMBETE

         Ne prindem de talpi si zburam, mai departe, in ani de a randul, fara sa stim ca cea mai pretioasa comoara din viata , este copilaria. Atunci suntem cei mai fericiti si cel   aproape   de Dumnezeu. Vom cauta fara sa stim, raiul acela mai tarziu, in momente in care nu ne ajunge nici un alt lucru la inima sa o incante.     Ceata unei dimineti , roua de pe talpile goale, mirosul ierbii umede si zgomotul viselor noastre se imprastie in zari de care nu vom sti , decat rar, la maturitate. Dar in copilarie, ele ne sunt intreaga noastra viata.      Anii nu ne vor intreba mai tarziu   daca am fost copii buni sau rai,   ci daca ne mai putem aduce aminte cum e sa fim copii si daca mai putem fi copii. Daca mai auzim tipetele cu care ne scoteam din sarite parintii, daca ne vedem grimasele pe care le faceam atunci cand nu puteam obtine ce vroiam , si daca ne mai vedem jucariile imprastiate prin toat...

Ninge cu ochi mari de iarna tarzie dar bogata.. Ninge peste zile, nopti si inimi.Si eu tresar aici, amestecandu ma in hora de fulgi de pe afara.E putin cam rece dar imi place. Imi place aerul tare, de iarna sanatoasa care te face sa ti aduci aminte cat ger ai indurat si anii trecuti, si parca anul asta e putin diferit.Aici, pe strada aglomerata de masini , oameni si troiene de zapada , nimic nu e nou. E iarna, si ne obisnuim cu asta.\  Din casa, de la fereastra , un peisaj tare dulce ti se cuibareste in brate...Garduri albe, crengi cu contururi arcuite de centimetrii de zapada asezata pe ele, si ici colo cate o casa cu hornul din care iese un fum zdravan.     Iarna e cea care aduce lucrurile mici in fata, le aduce in prim plan.  E frig dar esti bucuros ca ai fularul cel calduros sa ti l pui pe langa gat si pana sub ochi; e ger, dar cand ajungi acasa esti atat de fericit ca esti in siguranta , la caldura, cu ceva cald intr o cana in prag de seara ...Iarna ...

         Calatorii, drumuri, culori si zambete.   Momente in care  nu mai trebuie  sa stii nimic, sa raspunzi de ceva sau sa astepti ceva. Nici macar sa te uiti la ceas . Iti trebuie doar ochi, sa vezi contururile . Pentru mai mult de o ora din timpul normal, minutele din cavernele interioare se ttrezesc si acopera timpul ce foloseste ceasuri pentru a se exprima . Un click .  perceptibil, o cotitura dupa care vine o lumina de schimbare. Focus Point. Tu . Si pe drumurile pe care pasesti, si in zarile spre care te uiti , peisaje ideale, toate piesele de puzzle care iti lipseau, ce incep sa se duca unele catre altele, cuplandu se.                     

...Sunt oameni si locuri. Oameni frumosi, locuri placute. Oameni urati, locuri neprietenoase.  Locurile preiau din energia oamenilor. O absorb ca pe un burete si cei care intra in contcat cu locul respectiv, pot sa inhaleze aerul toxic sau sanatos de acolo.    Din cand in cand, oameni cu bagaje de energii  cotropitoare vin in locuri calde, si le rapesc tot. Un loc care avea poate un nume, o amintire sfanta, o ambianta anume, poate ramane dintr o data mut, fad, ca un ciot. Peretii, daca sunt sufera, mobilierul sufera, chiar si tavanul devine mai scund. Si oamenii se pot intoxica foarte usor in astefle de spatii in care nu circula energii pozitive.Pot avea senzatia ca vor sa plece mai repede din acel loc, ca sunt nelinistiti sau devin dintr o data furiosi si irascibili. Oamenii ceilalti, cei care dau din energia lor pozitiva, plina de caldura , unui birou, unei case, unui spatiu, au ceva aparte. Ei imprastie din dragostea si linistea lor, din seninatatea lor ...