Dorul de natura
Stateam si ma uiteam in aceasta dupa amiaza pe geam...ascultand pasarile bucuroase de venirea primaverii. Si uitandu ma departe, in zare, la dealurile ce se inaltau falnic in fata ochilor mei, mi a venit un dor de copaci, de a sta pe iarba care nici macar nu a iesit, de a asculta tacerea pamantul si de a privi multtt..Nu am mai facut o de mult si imi lipseste atat de mult.. Cand eram pe culmile copilariei, ma duceam adesea in serile de vara in lunca din spatele casei si ma bucuram cateva ceasuri de tot ce era verde, viu , ciripitor, colorat, zumzaitor, si promitator.Asta era...gaseam o promisiune de fiecare data cand alunecam acolo, prin frunzisuri, prin ierburile ce uneori imi zgariau picioarele, printre scaietii si florile pline de viata, pline de natura aceea uimitoare..Promisiunea ca si maine va fi acolo, acel ceva, care sa mi gadile atat de frumos sufletul, si ca o sa fiu si maine, fericita.. Stateam pana tarziu, imi placea sa adulmec seara odata cu florile si sa le s...