Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2011

Adevarul din cuvintele ude

Imagine
Atat adevar iesit dintr- o data la iveala incat doare..si nu se mai opreste..nici el, nici ploaia asta de ganduri si..
Stai, reaseaza, opreste respiratia,  incetineste  putin pulsul si clipeste mai des...Si totusi uimitor..ce adevar zace in noi..si te plesneste acolo, pe rana pe care ai crezut- o inchisa de -a binele...si totul erupe intr- un ritm nebun, de neoprit.
 Ma stradui sa fiu aici si totusi nu sunt. Sunt in 2 locuri deodata, in spate si in fata, in umbra si lumina ; un gust nedefinit , o alta constientizare de sine, la alt nivel- high level-, o alta dorinta pe care nu am mai avut -o demult..Si ma doare..trupul...sufletul ..si fiecare celula.
 ,,all I need is a rhythm divine'' ar inlocui acum orice a fost in fiecare noapte..

Si vreau...

Vreau sa ma iubesti ca si cum as fi raza de soare ce te va incalzi in aceasta primavara, vreau sa ma privesti cu dragostea pe care o daruiesti oricarui copil ce gangureste frumos in alintarile mamei sale, vreau sa ma tii in brate si sa te gandesti ca zbori , si  vreau ..sa ma saruti cu pasiunea unui om care stie ca azi e singura zi pe care o mai are de trait.
   Si- ti simt atingerile, si inchid ochii; las sufletul sa- si poarte pasii in Sahara nemarginita...Suntem doua picaturi de substante chimice ce reactioneaza, fuzionandu-se -ele devin de nedescifrat; culorile au reflexe ce se schimba de fiecare data cand faci dragoste cu mine...minunat!
   Cu fiecare respiratie pe care o lasi aproape de urechea mea diminetile in pat sunt mai aproape de absolut...Imi creez un eden din cuvinte nespuse, licariri dulci si priviri; iubesc jocul mintilor noastre si te ador. Si vreau..sa ne jucam  cu bruma rece a anilor ce va cadea inaintea noastra, pe drumul vietii!

Sclavia, atat de frumos deghizata ....

Aveam un zambet in coltul gurii cand mi-am dat seama...si ma durea , si altruismul din mine continua sa - ma domine.
  Era destul de dureros sa aflu ca sclavia se revarsase in viata mea acum...7 ani. Si eu care am vrut mereu sa fiu libera, eu care iubesc libertatea...Deodata vedeam totul    intr- o lumina ce era reala; eram fata in fata cu piesa de teatru numita,,Viata mea''.
  Nu -mi inchipuisem ca mai putea sa existe si o alta posibilitate, aceea ca eu sa fi privit lucrurile dintr- o singura perspectiva, aceea creata de inima, si nu de ratiune.
   Eram sclava altei persoane prea apropiate...ca sa mi fie usor sa trec cu vederea...De atat timp facusem ce spunea ea, gandisem cum vroia ea, si nici asa nu era bine, ar fi trebuit ca eforturile mele sa fie muuult mai mari.Pentru ce? Pentru ca ,,stapanul'' nu putea admite multe puncte de vedere, mai ales pe cele diferite de ale ei.
   Si in nereusitele tentative de a face sa se impuna un alt punct de vedere, tot sclavul ies…