Sclavia, atat de frumos deghizata ....

 Aveam un zambet in coltul gurii cand mi-am dat seama...si ma durea , si altruismul din mine continua sa - ma domine.
  Era destul de dureros sa aflu ca sclavia se revarsase in viata mea acum...7 ani. Si eu care am vrut mereu sa fiu libera, eu care iubesc libertatea...Deodata vedeam totul    intr- o lumina ce era reala; eram fata in fata cu piesa de teatru numita,,Viata mea''.
  Nu -mi inchipuisem ca mai putea sa existe si o alta posibilitate, aceea ca eu sa fi privit lucrurile dintr- o singura perspectiva, aceea creata de inima, si nu de ratiune.
   Eram sclava altei persoane prea apropiate...ca sa mi fie usor sa trec cu vederea...De atat timp facusem ce spunea ea, gandisem cum vroia ea, si nici asa nu era bine, ar fi trebuit ca eforturile mele sa fie muuult mai mari.Pentru ce? Pentru ca ,,stapanul'' nu putea admite multe puncte de vedere, mai ales pe cele diferite de ale ei.
   Si in nereusitele tentative de a face sa se impuna un alt punct de vedere, tot sclavul iese rau.De fiecare data.El nu traieste -cica- intr-o lume reala, si nu stie...cum stau lucrurile.
    Bine , asta a fost; dar azi sclavul isi da jos eticheta, o arde cu lacrimi varsate din sangele sau si isi da singur o palma peste fata si una peste inima- ca sa fie mai rational, si nu sentimental, ca pana acum. ,,Desteptarea'' s- a auzit si in coltul acesta de suflet, unde lacrimile nu- si mai fac efectul, unde amarul este in toti porii, unde mainile se frang nebune si tu, tu ..zici cateodata ca sangele ne leaga...Care sange? al meu este albastru, al tau este rosu..rosu de la cata putere ai avut odata asupra mea...
 Ameno.
   Sclavul a murit.acum 5 minute.
  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Stele

In Dimineata devenirii