DELYA- IDEI SI ZAMBETE

  Daca Dumnezeu te-ar intreba cum te numesti, ce i-ai raspunde? I-ai spune: Sunt fiul tau, Doamne...-Ioan, Vasile, Mihai, Viorica, Maria....  Dar ai crede in cuvintele tale? Ai cunoaste esenta lor ?  Ai sti ca insasi numele tau este ales de Dumnezeu , pentru a colora pamantul si lumea sufletelor de pe Pamant, poate de a-i bucura si pe ingeri?     Intreaga noastra fiinta , cu tot cu nume, este daruita lumii intregi, nu doar noua insine de catre Dumnezeu, la nastere.     Ne nastem cu trupul gol , dar suntem plini de tot ce avem nevoie de la Creator pentru a trai pe acest pamant. El pune toate darurile Lui cele mai bune in noi, care alaturi de suflarea Lui plina de Duh Sfant, concretizeaza ceea ce numim noi ,,Viata''. Si asta pentru ca El cunoaste lumea pe care El a creat-o pentru noi, ii cunoaste necesitatile, implinirile, limitele, nuantele,apele, oamenii, si tot ce e facut din Cuvantul Lui; El stie  ce sa faca cu noi si cand , si cum...i...

      ....C utreieri, cu pasi marunti, crampeie din orase ce nu ti au spus dinainte ca o sa le cunosti insemnatatatea. Te intalnesti zilnic cu oameni care iti traverseaza calea, poate mai tarziu si viata. Drumurile sunt peste tot langa tine, si tu ai mereu cate unul de strabatut, de plimbat , de cercetat, poate ai si cateva pe care nu trebuie sa mergi, trebuie doar sa stai jos, sa te odihnesti. Sunt drumuri unde te intersectezi. Cu sentimente, ploi, alti oameni, sau cu nimeni decat tine .                                           Nu vei uita niciodata cata iarba a atins calcaiul tau , iarba printre care misunau vietati , ce te au vazut si ele in marea ta cursa prin maratonul vietii. Nu vei uita nici daca era dimineata si inca era o roua fina intinasa ca o plasa peste acea iarba, sau daca soarele tinea lume...

   Intr una din dimineti ,    iarba mi crescu atat de tare de intra in casa.    Se amesteca prin vasele din chiuveta , se asternu incet pe canapeaua de pe hol si astepta ..o noua casa. Toamna se indepartase si si luase cu ea si frunze, si caini ce alergau , si oameni care asteptau apusul sa le spuna ora , de fapt...sa i alunge de langa ceas.    Iarba aceea vroia ceva si se catara peste tot , docila insa si totusi cu incapatanare. Nu am putut sa o dau afara si am lasat o sa se odihneasca pana n primavara la mine in hol pe canapea. Iarna ne am tinut in brate  in unele seri , si mi era draga caci inca mirosea a verde si a bine, imi aducea aminte de  toata libertatea care tresare intr un fir de al ei.     Poate ca a fost o iarna incredibila, cu  mai mult decat cativa metri de iarba verde  intinsi la mine pe hol, ca pe un gazon de pe care nu mai  vrei sa ti alungi picioarele sau fruntea.  A fos...

Oameni. Oameni cu fesuri pe cap ; oameni cu fete incruntate, oameni vorbind la telefon, oameni care tac; oameni care rad , oameni  care viseaza.  Si ce e cu oamenii astia? Unii vin, stau putin, altii pleaca. Unii doar stau; unii doar intra in vietile noastre si nici nu stau dar nici nu pleaca. Si ultima categorie e a oamenilor pe care nu o sa  ai in preajma decat cateva zile. Batrani, tineri, inalti, cu sperante, somnorosi, nervosi, cu familie, singuri, frumosi , urati...oamenii sunt  cate o particica din noi.  Adoram oameni spre care tindem sa devenim si noi la un moment dat, ne uitam cu o privire salbatica la oamenii care ne dor in sufletele noastre  , fugim spre oamenii care rad mereu, fugim de oamenii care isi plang de mila. Iubim oamenii care ne iubesc si care iubesc alti oameni. Ne intalnim si cu multi dintre ei in marea noastra cursa a vietii.     Si pentru cateva clipe, ne uitam,  admiram daca avem ce, daca nu plecam ...

 sa ti atingi umbra si lumina in acelasi timp, sa nu stii , dar sa asculti .  sa ti surprinzi chipul ridat de zambete care pornesc instantaneu si se termina peste ore .  sa ti  simti sangele fericit si stomacul inundat de oxitocina.  sa ti apara pe rand , chipurile oamenilor iubiti in fata, si inima sa le trimita cate ceva frumos , un gand fain imediat.  sa ti iubesti si degetele de la picioare, ascunse de sosete.  sa ai o viteza , neinteleasa  , fata de lenea din tine de acum 2 minute. sa nu mai vezi pagina alba, ci intr o culoare noua. sa ti inceapa mintea sa mai taca. sa ti simti un gol care va trebui umplut cu ceva  cool.   sa abia astepti sa i povestesti unei prietene despre asta, si ea poate deja sa stie despre asta.         sa ai curajul pus ca inel pe degetul asta mare.  sa nu ti mai pese ca ai parul nespalat, ca oricum poti face cu el orice definitie a creativitatii.  sa te...

Imi iau incet incet ramas bun de la un an cu impliniri, cu oameni ce au fost alaturi de mine, si care mi au adus lacrimi sau zambete; imi iau ramas bun de la succesele mele sau greselile mele. Imi mai iau ramas bun de la toate situatiile bune sau rele prin care am trecut, sunt recunoscatoare pentru ele, caci din fiecare am tras macar o concluzie daca nu am si invatat cateva lucruri. Imi iau ramas bun si de la dezamagirile care pe moment erau motive bune de a fi suparata, trista, sau nervoasa si de a revarsa acele stari sau atitudini in jurul meu. Le spun adio la toate cate au fost in inima, minte sau pe limba, si nu le las loc in memoria mea. Intru in anul cel nou cu o inima goala, plina de zambete , si de iubire, recunostinta pentru momentul in care ma aflu! Las loc in suflet anul acesta pentru oameni frumosi, locuri speciale, vise implinite , zambete largi , daruire, recunostinta zilnica, dragoste, iubit , prieteni mereu aproape, timp pentru mine, zile senine ...

Daca ti s locurile aproape de maini , sau lacas de suflet , du te si te incalzeste.Fugi acolo , cu respiratia dubla de oxigenul care ti inunda tot creierul..  Dulceturile astea sunt unice, nu ti poti lua portia nesavurata azi..,maine. Toate cu timpul lor.Si n cuvintele vietii , e ca o hora din care nu te ai mai desprinde. Cei desprinsi au parte doar de margini fara hotare.  Dezleaga ti sufletul  ce s a culcat pe bucata de perdea cazuta pe sofa ,lasa l sa zburde prin toata camera ta imensa, lasa l sa inunde incaperea toata cu parfumul sau inocent si subtil, dar vinovat si matur.Da i si cateva din zilele tale p care oricum nu le folosesti prea mult , lasa i lui drumuri sau obligatii, el stie ce sa faca cu fiecare .El stie cat sa parcurga , ce sa lase in urma si cu ce viteza. Mai da i si toate lucrurile pe care nu le folosesti , alea aruncate in debara, alea peste care au calcat si pisicile si  tu poate cu un colt de calcai cand ai vrut sa cauti ceva pe acolo.....

Arunca mi cate un deget pe marile intinse ale ochilor tai , sa le stiu numele.   Lasa ma acolo , unde nu se aude decat corabia si tarmul, povestea si crabii , noi , toti ceilalti veniti din urma.  Traieste mi setea, dorul si nebunia cand apleci urechea la pamantul ce te place si te ar saruta el daca ar putea. Adu mi aminte.Da, adu mi aminte de tot ce am uitat din secunda trecuta si nu uita ca si in secunda ce va urma se naste o secunda ce tocmai a fost ..  Pune mi capul seara intre mainile tale, cheama vantul si taci.  Nu mi spune numele zilelor caci nu le cunosc si nici nu vreau. Lasa marea sa se intinda peste gleznele mele , si mangaie mi genunchii cat inca e seara...  Va veni si ploaia in geamurile verandei de pe care lansam visuri sau morti ale visurilor noastre, vor veni si acele alte 3 anotimpuri, totul va fi acolo nu pentru prima data, dar poate pentru o singura data altfel. Imi astept intrebarile si raspunsurile.

 Cu aburi desprinsi de pe  mine si un manunchi de priviri din neant, , picior peste picior, imi aduc incet aminte ca mai am si un suflet. Caut fereastra si sunetele de dincolo de ea, mananc niste imagini, si le arunc cu arcul dincolo de ziua de azi, si e bine. Orele tarzii la care  ar trebui sa dorm si nu mai vreau sa dorm, vreau sa ma parfumez cu un pic din mine, sa mi simt viu sangele , viata si zambetul.  Ore inca azi, maine momente din trecut sau poate nimic. Tocmai asta e. Maine , poimaine, saptamana viitoare , luna viitoare ..totul in viteze asemanatoare dar grabite ..E fuga noastra, e durere in minutele care ne costa ..sufletul.  Si muzica asta , si bucata asta de pagina goala imi sunt de ajuns ..imi stau aici, treze , linistite, si mi mangaie gandurile. Am sa uit in seara asta tot ce nu am putut uita azi si ieri si  n alte zile; nu se va repeta nimic .CE bine suna  ....!  ........................... IN restul de timp   n...

CAND SUNETE SE ATING, Ingerii canta. Cand timpul tace, se naste Fericirea. Cand nu mai esti, Esti de fapt. Cand mori aici, te nasti pentru a vedea dincolo. Cat sublim in natura lasata de Divinitate.Cata ordine ! In cuvinte , s ar spune ca totul are un sens. Cea mai indelungata iarna plina de viforuri, cea mai urata furtuna , vor face sa creasca ceva in tine , dupa ce s au dus in cele mai intunecate colturi ale tale. Si tu poate ai plans, numai auzind cuvintele. Cand te opresti insa , fara sa clipesti, incep Drumurile Sensurilor. Sunt dulci atunci, nu te mai dor. Asculta le cu tot cu radacini.  Sunt pentru tine. Au fost mereu.  Si nu uita ca furtunile sunt, de fapt mamele lor.Ele te iubesc, oricum te ar incerca.

  Ochii tai si simfoniile pe care nu le am ascultat niciodata. Mirosul de vechi si de dragoste pe pielea ta.Atingerile la care am visat in toate timpurile si tot ce am daruit vreodata.  ....O seara splendida, cu lacrimi   dintr o rapsodie, despletite pe o piesa de teatru. Timpul .Sufletul. Am cantat mii de piese, dar nu aceasta romanta in care tu ma imbratisezi   mai bland decat soarele, cu o sfiala din care nu trebuie sa inteleg decat ca ma iubesti mai frumos decat stie cerul sa iubeasca tot ce e sub el..Am mers, dar nu am atins pamantul asa ca in seara asta , cu pasi de o fiinta vie in dragostea din ochii tai.  Dar acum, am momentul perfect in care vreau doar sa te iubesc in toate formele tale , antice, prezente si viitoare, in sunetele ce mi spun ce ti au spus si tie cand m ai cautat si erai la cativa pasi.  Va fi seara in care eu ma daruiesc inimii tale , seara in care bratele noastre   isi vor duce aminte de cartea scrisa de noi ...

        In mangaierile tale nu exista secunde care  sa treaca , sau minute care sa ma plictiseasca. Mainile tale nu stiu dorul , si mi dau si mie asta. Buzele tale nu  mi spun povestea niciunei foste iubite, si asta mi se pare corect si matur. Nu ai pastrat la vedere nici o cicatrice, nici o urma de regret dupa vreo scena din fostele tale relatii, nici macar o amintire faina sla suprafata , pe acre sa fiu geloasa sau care sa mi trezeasca curiozitatea adanca de femeie.        Putini sunt ca tine stii? De obicei toti vin cu un rucsac de amintiri la prima intalnire, poate chiar si cu fosta de mana, crezand ca noi, cea care asteapta prezentarea nu o vedem. Dar nu si tu. Tu ai venit fara nici un rucsac, fara nici o urma de parfum , doar cu mainile balansandu se pe langa corp lejer .Mi a placut asta. Nu p uteam sa ti citesc exact acel ,,ceva'' problematic pe care l caut de prima data la un barbat, pentru ai intui trecu...