Degete intinse

Arunca mi cate un deget pe marile intinse ale ochilor tai , sa le stiu numele.
  Lasa ma acolo , unde nu se aude decat corabia si tarmul, povestea si crabii , noi , toti ceilalti veniti din urma.
 Traieste mi setea, dorul si nebunia cand apleci urechea la pamantul ce te place si te ar saruta el daca ar putea.
Adu mi aminte.Da, adu mi aminte de tot ce am uitat din secunda trecuta si nu uita ca si in secunda ce va urma se naste o secunda ce tocmai a fost ..
 Pune mi capul seara intre mainile tale, cheama vantul si taci.
 Nu mi spune numele zilelor caci nu le cunosc si nici nu vreau. Lasa marea sa se intinda peste gleznele mele , si mangaie mi genunchii cat inca e seara...






 Va veni si ploaia in geamurile verandei de pe care lansam visuri sau morti ale visurilor noastre, vor veni si acele alte 3 anotimpuri, totul va fi acolo nu pentru prima data, dar poate pentru o singura data altfel. Imi astept intrebarile si raspunsurile.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Adevarul din cuvintele ude

Imagine
Atat adevar iesit dintr- o data la iveala incat doare..si nu se mai opreste..nici el, nici ploaia asta de ganduri si.. Stai, reaseaza, opreste respiratia,  incetineste  putin pulsul si clipeste mai des...Si totusi uimitor..ce adevar zace in noi..si te plesneste acolo, pe rana pe care ai crezut- o inchisa de -a binele...si totul erupe intr- un ritm nebun, de neoprit.  Ma stradui sa fiu aici si totusi nu sunt. Sunt in 2 locuri deodata, in spate si in fata, in umbra si lumina ; un gust nedefinit , o alta constientizare de sine, la alt nivel- high level-, o alta dorinta pe care nu am mai avut -o demult..Si ma doare..trupul...sufletul ..si fiecare celula.  ,,all I need is a rhythm divine'' ar inlocui acum orice a fost in fiecare noapte..
Citiți mai multe

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Imagine
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a ga...
Citiți mai multe
1. Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat.Fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil.(Confucius) 2. Timpului nu-i tremura niciodata mainile..isi plimba incet  bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.(anonim) 3. Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ia cuvinte in inima pe care sa nu le poti pronunta niciodata.( James Earl Jones)
Citiți mai multe