DELYA- IDEI SI ZAMBETE

Ninge cu ochi mari de iarna tarzie dar bogata.. Ninge peste zile, nopti si inimi.Si eu tresar aici, amestecandu ma in hora de fulgi de pe afara.E putin cam rece dar imi place. Imi place aerul tare, de iarna sanatoasa care te face sa ti aduci aminte cat ger ai indurat si anii trecuti, si parca anul asta e putin diferit.Aici, pe strada aglomerata de masini , oameni si troiene de zapada , nimic nu e nou. E iarna, si ne obisnuim cu asta.\  Din casa, de la fereastra , un peisaj tare dulce ti se cuibareste in brate...Garduri albe, crengi cu contururi arcuite de centimetrii de zapada asezata pe ele, si ici colo cate o casa cu hornul din care iese un fum zdravan.     Iarna e cea care aduce lucrurile mici in fata, le aduce in prim plan.  E frig dar esti bucuros ca ai fularul cel calduros sa ti l pui pe langa gat si pana sub ochi; e ger, dar cand ajungi acasa esti atat de fericit ca esti in siguranta , la caldura, cu ceva cald intr o cana in prag de seara ...Iarna ...

         Calatorii, drumuri, culori si zambete.   Momente in care  nu mai trebuie  sa stii nimic, sa raspunzi de ceva sau sa astepti ceva. Nici macar sa te uiti la ceas . Iti trebuie doar ochi, sa vezi contururile . Pentru mai mult de o ora din timpul normal, minutele din cavernele interioare se ttrezesc si acopera timpul ce foloseste ceasuri pentru a se exprima . Un click .  perceptibil, o cotitura dupa care vine o lumina de schimbare. Focus Point. Tu . Si pe drumurile pe care pasesti, si in zarile spre care te uiti , peisaje ideale, toate piesele de puzzle care iti lipseau, ce incep sa se duca unele catre altele, cuplandu se.                     

       Soare de toamna pe mainile mele albe, si o senzatie de duminica. Timpul pentru suflet clicaie iar undeva in apropiere, a venit ..        Incep prin a  a simti toate lucrurile de care sunt inconjurata, si ma simt chiar bine cu portocaliul jaluzelelor ce se asorteaza cu frunzele copacilor din fata ferestrei... Sunete din ce in ce mai blande se aseaza peste secunde, falnic. Pretios timp, cel al frunzelor galbene, al pamantului ud de norii gri sau de ceata ce impodobeste diminetile...e dezvelirea mainilor de manusile pe care le ai purtat impotriva frigului.       Ascult si tac din ce in ce mai mult, incorporez ce e exterior, si ma contopesc la un anumit interval cu ea.. natura . E mai simplu acum, vara ar trebui sa alerg dupa ea nebuneste.     Ma duc apoi sa simt in nari miros de umezeala, de descompunere, sa stiu ce inchei si ce incep, sa ma linistesc calcand pamantul plin de fosnetele celor gal...

Stateam si ma uiteam in aceasta dupa amiaza pe geam...ascultand pasarile bucuroase de venirea primaverii. Si uitandu ma departe, in zare, la dealurile ce se inaltau falnic in fata ochilor mei, mi a venit un dor de copaci, de a sta pe iarba care nici macar nu a iesit, de a asculta tacerea pamantul si de a privi multtt..Nu am mai facut o de mult si imi lipseste atat de mult.. Cand eram pe culmile copilariei, ma duceam adesea in serile de vara in lunca din spatele casei si ma bucuram cateva ceasuri de tot ce era verde, viu , ciripitor, colorat, zumzaitor,  si promitator.Asta era...gaseam o promisiune de fiecare data cand alunecam acolo, prin frunzisuri, prin ierburile ce uneori imi zgariau picioarele, printre scaietii si florile pline de viata, pline de natura aceea uimitoare..Promisiunea ca si maine va fi acolo, acel ceva, care sa mi gadile atat de frumos sufletul, si ca o sa fiu si maine, fericita..  Stateam pana tarziu, imi placea sa adulmec seara odata cu florile si sa le s...