Lounging in autumn

       Soare de toamna pe mainile mele albe, si o senzatie de duminica. Timpul pentru suflet clicaie iar undeva in apropiere, a venit ..
       Incep prin a  a simti toate lucrurile de care sunt inconjurata, si ma simt chiar bine cu portocaliul jaluzelelor ce se asorteaza cu frunzele copacilor din fata ferestrei... Sunete din ce in ce mai blande se aseaza peste secunde, falnic. Pretios timp, cel al frunzelor galbene, al pamantului ud de norii gri sau de ceata ce impodobeste diminetile...e dezvelirea mainilor de manusile pe care le ai purtat impotriva frigului.
 
    Ascult si tac din ce in ce mai mult, incorporez ce e exterior, si ma contopesc la un anumit interval cu ea..natura. E mai simplu acum, vara ar trebui sa alerg dupa ea nebuneste.
    Ma duc apoi sa simt in nari miros de umezeala, de descompunere, sa stiu ce inchei si ce incep, sa ma linistesc calcand pamantul plin de fosnetele celor galbene.
    E duminica de toamna. Si e bine.



                               

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Stele

Orbii cu ochi