,,Tu cine esti''? Invitat special: Dumnezeu

  Daca Dumnezeu te-ar intreba cum te numesti, ce i-ai raspunde?

I-ai spune: Sunt fiul tau, Doamne...-Ioan, Vasile, Mihai, Viorica, Maria....  Dar ai crede in cuvintele tale? Ai cunoaste esenta lor ?
 Ai sti ca insasi numele tau este ales de Dumnezeu , pentru a colora pamantul si lumea sufletelor de pe Pamant, poate de a-i bucura si pe ingeri?
    Intreaga noastra fiinta , cu tot cu nume, este daruita lumii intregi, nu doar noua insine de catre Dumnezeu, la nastere.
    Ne nastem cu trupul gol , dar suntem plini de tot ce avem nevoie de la Creator pentru a trai pe acest pamant. El pune toate darurile Lui cele mai bune in noi, care alaturi de suflarea Lui plina de Duh Sfant, concretizeaza ceea ce numim noi ,,Viata''. Si asta pentru ca El cunoaste lumea pe care El a creat-o pentru noi, ii cunoaste necesitatile, implinirile, limitele, nuantele,apele, oamenii, si tot ce e facut din Cuvantul Lui; El stie  ce sa faca cu noi si cand , si cum...incat toata Creatia Lui sa straluceasca in adevar si iubire..
  Noi, oamenii suntem atat de iubiti de Creatorul nostru, de Dumnezeu...Suntem inconjurati de stralucirile de diamant ce tasnesc din sufletul nostru, plin de daruri , virtuti , calitati, dar nu intotdeauna ajungem sa stim asta in tot adevarul lasat de El. Ne purtam pasii aici, marunt sau vioi, catre alte suflete, iar pentru simplul fapt de a fi avut sansa ne nastem,   trebuie sa multumim Celui ce a creat cerul si pamantul , si pe noi, fiii lui Dumnezeu.
   Sunt oameni care cred ca au venit pe pamant degeaba, ca nu au nici o menire, ca nu exista un Creator al tuturor lucrurilor, ca nu exista ceva maret, ca totul este pe picior de egalitate...Iar acest lucru se manifesta in mintea lor, in realitatea lor pana in momentul in care ceva ii trezeste. Ceva se misca inauntrul lor, in marea lor constiinta, poate adormita inca. Se trezeste ,,ceasul desteptator'':
,, Eu cine sunt? Sunt o fiinta creata. Si am inima, adica un suflet care tocmai acum ma intreaba ceva ce eu.. trebuie sa stiu a raspunde. Rascolesc in mine, undeva in niste cotloane nu tocmai indepartate , in constiinta primara, si gasesc acolo ceva cu numele de Dumnezeu. Asta ma face sa stiu undeva, acolo in acel cotlon al meu, ca ceva ma leaga de Dumnezeu. Poate nu ii cunosc toate sarcinile, toata istoria, toate prenumele, insa acest Dumnezeu, ma leaga de el intr-un mod inconfundabil. Exista un cordon ,,ombilical ''prin care eu si Dumnezeu ne gasim undeva in existenta acestei lumi si poate a mai multor lumi, iar asta nu poate sa insemne decat ca exista un raport intre noi, adica eu si Dumnezeu.
 Cercetez mai mult, mai multe intrebari, poate un pic de ceata, dar insusi cuvantul,, speranta ''ma gadila la urechi vioi. Cu cat merg mai departe cu cautarile, simt ceva.E ceva acolo in mine, care- mi povesteste de momente traite, si ma  leaga de Dumnezeu fara sa ma simt tinut cumva, fara voia mea. Ma leaga, ma tine, si ma inalta. Ma tine de maini, imi spune povesti frumoase, si imi tine de urat cand sunt plecati ai mei. Hmm. Atunci, asta inseamna deja ca acest sentiment de ,,ne-singuratate'' este o forta mai mare decat mine, care ma  insoteste conditionat?/ conditionat , dar care vrea sa ma conduca spre ceva bun. Si atunci intru iar in sapaturi, tot mai adanci , pentru ca aurul nu sta la suprafata. Ce mai cautare ..ciudata la inceput, apoi din ce in ce mai plina de sens, si de indrumari. Da, aceasta trebuie sa fie relatia Dumnezeu-om, sau cel putin inceputul cautarii sale. O pace deplina te napadeste la un moment dat, si nu mai poti cauta orele ceasornicului, ci cele ale cerului. Cauti dragostea lui Dumnezeu, caci in ea te-ai nascut si ea te cauta pe tine''
 
  Astfel, te asezi pe o bucata din creatia nesfarsita.. Si stai, tu cu tine si cu Inceputul. Deasupra, un cer nesfarsit , pe care abia acum il patrunzi , si abia acum i te daruiesti, pe de-a intregul. Incepe. Se dilata, se coloreaza, si prinde a se misca in miscari pline numite,,dragoste''. E Dumnezeu in tine, in fiinta ta, care varsa peste tine o noua identitate.
...Te nasti abia cand intelegi ca exista Dumnezeu in tine, ca El te-a adus aici pe pamant,  ca esti Ion sau Maria si ca in acest nume se ascunde Dumnezeu cel plin de viata, ca te -a daruit ca sa te bucuri, alaturi de ceilalalti, si impreuna sa mariti hotarele Luminii...
   Slava Tie si iubirii Tale, Doamne!
  


 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Stele

Orbii cu ochi