Navigand diminetile


Pe mare , stropii reci ce se aseaza in fuga pe pielea mea ma racoresc si ma trezesc. Nu stau mult, nu stau outin, ma opresc cum si unde vreau eu , inramez totul de mainile mele flamande.
O iau inaintea marii, ne intrecem in vitezele nostre nedescoperite si nu spunem nimic. Traim .
Raza cad pe noi, ne descopera in adancurile noastre , ne imbraca frumos inapoi cand o cerem, suntem 2 trupuri incalzite….

 Iti arat toate dedesubturile mele, ma las usor in privirile tale , si tu imi urli ca esti inebunita dupa confesiunile astea. Cu timpul iti dai drumul la pletele ce nu ti le  vad de obicei decat putini calatori, si eu te ador asa cum esti  tu, albastra, rece si dornica de mine. Porneste vantul, te destrami sub degetele lui in cele mai lascive miscari, te privesc si gust din tine fara sa te beau .
Tu ma iubesti. In tacere. Gratia ta in dragoste nu o stie decat secunda care nu a oftat niciodata. Si gusturile tale, nu le stie nimeni cu adevarat, poate doar scafandrul ce s a nascut odata cu tine.

…La tarm , linistea unui imperiu nedatat, cu ffinte mici care l populeaza in stralucirea diminetii



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Adevarul din cuvintele ude

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.