Navigand diminetile
Pe mare , stropii reci ce se aseaza in
fuga pe pielea mea ma racoresc si ma trezesc. Nu stau mult, nu stau outin, ma
opresc cum si unde vreau eu , inramez totul de mainile mele flamande.
O iau inaintea marii, ne intrecem in
vitezele nostre nedescoperite si nu spunem nimic. Traim .
Raza cad pe noi, ne descopera in
adancurile noastre , ne imbraca frumos inapoi cand o cerem, suntem 2 trupuri
incalzite….
Iti arat toate dedesubturile mele, ma las usor in privirile tale ,
si tu imi urli ca esti inebunita dupa confesiunile astea. Cu timpul iti dai
drumul la pletele ce nu ti le vad de
obicei decat putini calatori, si eu te ador asa cum esti tu, albastra, rece si dornica de mine. Porneste
vantul, te destrami sub degetele lui in cele mai lascive miscari, te privesc si
gust din tine fara sa te beau .
Tu ma iubesti. In tacere. Gratia ta in
dragoste nu o stie decat secunda care nu a oftat niciodata. Si gusturile tale,
nu le stie nimeni cu adevarat, poate doar scafandrul ce s a nascut odata cu
tine.
…La tarm , linistea unui
imperiu nedatat, cu ffinte mici care l populeaza in stralucirea diminetii
Comentarii
Trimiteți un comentariu