Ingerii-oameni


   Astazi, cu un fundal vesel de Vivaldi, o carte in mana, un articol de blog cu suflu tanar al unei domnisoare frumoase in suflet, imi sufla peste degete zana ,,inspiratiei. Trasesem aer inainte de a o simti cum ma gadila peste degete, si cand eram concentrata mai tare la Vivaldi, imi scrise o prietena pe Facebook. O prietena draga, de suflet, de eternitate. Imi zise ca a simtit cum mi e ziua, adica frumoasa, si dintr o data m a apucat o recunostinta si un dor ingemanate .
   Am zambit , am dat drumul la  degete si i- am scris cateva fraze sau randuri care sper ca intr- adevar i- au facut sufletul cald, indiferent de temperatura din Anglia, unde sta ea, astfel m am incalzit si eu si am dat drumul la lacrimi ce nu- si mai purtasera de mult numele cu asa o bucurie.
   Mi am dat seama cat de frumosi, cat de autentici, cat de ,,ingeri'' sunt unii oameni din viata noastra; si daca nu toti au atributele ingerilor, macar numele unora il poarta, sau macar invataminte  vor a ne da.
  Ce poate face un om-inger cu sufletul tau cand il lasi ....iti deschide toate incaperile, toate camarutele sufletului unde nu a mai patruns linistea, ori vreo raza de lumina, ori vreun cuvant de om bun, le deschide pe toate , lasa vantul sa se coboare din aripile lui ...si ce urmeaza e sublim, e asemenea unei impartasanii. Te eliberezi de macar o parte din umbrele purtate poate ani de zile cu tine, asa , instant, intr o clipa..Simti ca viata iti da o parte din dezlegarile misterelor la care doar inima are acces. Vrei parca mai mult, si nu mai  stii cum te cheama. Iti vuieste capul de atata liniste adusa de acolo, de pe meleagurile ceresti..
...   Pe oamenii- ingeri ii simti de la prima atingere cu sufletul.  Sunt ca o boare de primavara, parfumata si fara miros anume, usori ca si un puf de papadie ce si ia zborul, si calzi ca primele raze de soare ce ating crengile copacilor inainte sa vina la tine pe obraz. Te fac sa le duci dorul din prima zi, si nu se opresc pana nu ti arata toate frumusetile locurilor de unde se trag. Nu se opresc pana nu trezesc in tine macar o palma de fericire inrudita cu un dor de Dumnezeu si de iubire. Zambesti si plangi ca un copil in bratele mamei iubitoare...

   Ingerii iau praful stelelor si le dau oamenilor sa si -l puna pe inima, numindu -l fericire.
   Ei ne vad, ne asculta, ne simt si ne daruiesc de fiecare data de doua ori pe cat le cerem. Cand ai un astfel de dar in viata ta, cum sa ti mai pese de lucrurile care ,,pierd'' in cateva ceasuri?


                        

    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Stele

In Dimineata devenirii