Vis de dupa amiaza
Si daca nu ar mai exista dorinta si curiozitatea
unei iubiri blande ca a tale, ar fi mai usor. Dar e greu sa vezi iti cant
undeva in departare soapte, poate blande, poate indiferente. Si tu te imbraci
mai bine atunci, sa nu ti fie frig. Eu ..te vad si plang.
Spatii ce nu le pot
umple acum nici macar cu punte de suspensie ma obsedeaza in tacerea ce ne
apartine acum….si cred ca nu meriti obrazul patat de picaturi pure , cel putin nu acum.
O sa ti
treaca , o sa mi treaca.o sa ne uitam din priviri dar nu din suflet. Si poate
ne vom vedea, mai primitori si mai intelegatori in alta viata…,
M au imobilizat cateva momente de la intrarea ta pe
scena cand te am cunoscut . Stateai pe scena si eu te cunosteam si altfel, mai
personal. Te stiam undeva in intimitatile tale si tu nu mi stiai pasii prin
camerele tale secrete, insa asa sunt eu, unde vad o usa inchisa, intru si
gasesc povesti pe care le spun mai tarziu . toti imi dau in final dreptate.
Tocmai intrasem intr o camera mare si spatioasa de a
ta, cu un aer cald si primitor inauntru. Era mare, frumos colorata , cu o
fereastra mica si alba deschisa putin, iar de afara se auzeau triluri de seara
, ce ma indemnau sa ma asez pe uin fotoliu vechi dar comod.
Am stat poate ore, poate minute acolo, simtema
cuvinte ratacite in voci dulci prin camera, dar una singura ma atragea intr un
mod aparte.. ti am gasit fotografii de cand erai tanar , imi dedicau zambete de
copil fericit si la un moment dat am am surprins zambind si eu.Nush tiu cand am
inceput sa ma invart prin casa, fredonand un cantec ce nu l-as fi cantat atat de natural
niciodata , si tinand in mana o poza de a ta…
Ma indreptam spre ferestra , sa vad soarele
asfintind, si am auzit pasi cunoscuti. Ti ai aratat chipul de dupa usa, ochii
curiosi si m ai certat.m am apropiat de tine si m ai indepartat cu ochii blanzi
totusi , si cu un zambet amagitor. Mi ai spus fara cuvinte sa plec din camera
ta calda. Asta a durut cel mai tare. As fi vrut sa mai raman acolo, poate sa
prind dimineata, sau poate sa mai stau cateva ore..
Am
plecat…nu m ai condus ; eu ti am sters praful cu mainile de pe balustrada,
coborand scarile, si era sa plec desculta, dar am vazut o umbrela colorata ,
mare langa pantofii mei care mi a tras atentia.
pe scari...
Am auzit doar sunetul usii inchise in urma mea
si nimic altceva.Un sentiment fad, urat
si trist m a cuprins pe drumul catre taxi, dar aerul tare de dupa ploaia
scurta m a trezit .
Iti pastram inca imaginea camerei , si a caldurii
de acolo, poate ca mi a ramas putin din ea si pe haine, caci desi era seara, nu
mi era frig. Si mi veneau niste intrebari in minte despre tine, la care nu
stiam ce sa raspund. Ma intrebam de ce m ai scos afara din camera asa de rece,
cand zambetul tau ulterior nu era unul nesincer. Si oare ce ai facut dupa ce am
plecat? ti ai incuiat usa mai bine, de doua ori poate ,ai inchis fereastra sa nu mai intre soarele?ai
tras si perdelele de noapte ? te ai uitat pe geam in urma mea?
…..
Cateva ore mai tarziu, ma trezeam dintr un vis de dupa amiaza tare ciudat. Inca mai pastram in minte, o fereastra calda si un sentiment parca cunoscut. Fusese doar un vis .
Comentarii
Trimiteți un comentariu