Oameni si timpuri

Si atatea timpuri au fost,
Si atatea furtuni,
Susur de ape, nori si sori incetosati,
Cantec de viata
Undeva , aproape
Si departe de a fi totul..


Clopote, oameni si inimi.
Multi oameni si frumosi,
Daruind ceva in fiecare clipa,
Cu umerii poate aplecati,
Dar neobositi,
Traind.
Iubind .

Eu- copil din muntii ce nu stiu decat tacerea clipelor,
m am intalnit cu ei , mereu
Am scris o oda ce nu s a uitat undeva,
Nu s a sters, nu a murit.
Eu si oamenii.
Mereu.







Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Imagine
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a gandit ca imaginatia si frumosul se pot gasi impreuna in ..croitorie .
Citiți mai multe
1. Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat.Fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil.(Confucius) 2. Timpului nu-i tremura niciodata mainile..isi plimba incet  bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.(anonim) 3. Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ia cuvinte in inima pe care sa nu le poti pronunta niciodata.( James Earl Jones)
Citiți mai multe

Dans de imagini

Imagine
Ma uit la pagina asta alba si-mi imaginez puncte si linii care se misca intr-un dans continuu. luminite, umbre, curbe, toate se amesteca, isi schimba locul si danseaza de zici ca sunt nebune... Si culmea e ca nu vrei sa le opresti, ele sunt ca ielele, te temi de ele pentru ca nu le cunosti intentiile sau continutul si totusi te ademenesc atat de mult, incat zambesti si te iti pui ochii mintii la treaba, fuga-fuga dupa ele.. Te intriga gustul asta dulce pe care ti-l lasa cursa de urmarire a "luminitelor neuronale" si te lasi purtat totusi... Culmea e ca una se apropie de tine, cealalta la fel, insa nu te lasa sa le prinzi sau sa le vezi prea bine, sa le descoperi...trebuie sa inchizi ochii si sa le urmaresti dansul, sa stai nemiscat si sa le fii prieten.:) si apoi ele te iau de mana usor, incet , si te invart in cercul lor pana incepi sa zambesti si sa traiesti acolo. E dansul ideilor, al imaginilor ce se astern in fata ta atunci cand stai singur cu tine, cu persoana cu car
Citiți mai multe