Oameni si timpuri

Si atatea timpuri au fost,
Si atatea furtuni,
Susur de ape, nori si sori incetosati,
Cantec de viata
Undeva , aproape
Si departe de a fi totul..


Clopote, oameni si inimi.
Multi oameni si frumosi,
Daruind ceva in fiecare clipa,
Cu umerii poate aplecati,
Dar neobositi,
Traind.
Iubind .

Eu- copil din muntii ce nu stiu decat tacerea clipelor,
m am intalnit cu ei , mereu
Am scris o oda ce nu s a uitat undeva,
Nu s a sters, nu a murit.
Eu si oamenii.
Mereu.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele