Reflectii cu gust de insomnie
Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre. Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre predicat si subiect, si ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii… Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) , inzestrata cu picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana s -a gandit ca imaginatia si frumosul se pot gasi impreuna in ..croitorie .
Comentarii
Trimiteți un comentariu