Dizolvare

 Ma doare tot in mine, ma pierd , ma dizolv...Oare ma duc spre un alt abis despre care se vorbeste ca ar fi normal ca si stare pentru o alta etapa din viata sufletului? Mi e atat de rece aici si parca nu sunt, si totusi sunt dar nu total.
 Ma simt milenara; o neliniste colectiva urla in mine ca o vorbarie infinita si  totusi..mai am un pic de rabdare sa aflu ce si cum si pana cand..
 Mai stau.Cu mine.    
                             Cu voi, suflete ce abia ati inflorit, sa va privesc si sa va dau din mine apa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Adevarul din cuvintele ude