Zero mind

Peste degetele mici i se asezau niste stelute argintii si verzi,  in si acestea se miscau fara vreun zgomot, dominand camera obscura.
  Luna se ridica de a lungul ferestrei, falnica si fara sa spuna prea multe in lumina ei; geamul oricum nu trada niciodata secretele ei. Era ora  21 si 10 minute si parca ziua de azi nici nu fusese  in calendar.
Curand, dupa o lunga stare despre care nu stia sa spuna chiar multe , se aseza pe patul ei moale , in lenjeria care definea una din singurele posesii din viata ei. Nu avea multe si poate nici nu i trebuiau. Se obisnuise asa.
 Dar acum simtea ca venise un timp nou, un timp al reinoirii contractelor cu sine.
Si avea destule ale caror clauze le ar fi schimbat sau chiar le ar fi anulat.
 Dar acum trebuia sa gaseasca linistea necesara incat sa poata sa inceapa ceva. Orice. Un proiect, o carte care trebuia citita mai demult, sau ...sa si inceapa construirea fericirii sale.
 Da asta, era proiectul la care visase mereu si pe care l vedea cel mai provocator.Fericirea sa era ca o minge de fotbal. Si ea vroia sa fie altfel.




Isi aduse aminnte de el. Barbatul acela cu ochii blanzi, cu cateva fire albe in cap, care se asezau perfect cu maturitatea si umorul ales. Ce se intamplase cu el.Il devorase timpul, in marea lui fuga printre oameni, si el parea multumit chiar si asa.Adica cel putin resemnat. Stiuse parca de la inceput prezenta asta a paralelei la timpul lor. Si acum nu mai gandea nimic, nu mai judeca nimic, caci nu mai venea nimic din ea .
Ii era dor de ea mai mult decat de acel barbat pe care nu apucase sa l cunoasca, de parca nu stia nimic despre femeia pe care o avea in oglinda, de parca era prima zi cu ea.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele