Zero mind

Peste degetele mici i se asezau niste stelute argintii si verzi,  in si acestea se miscau fara vreun zgomot, dominand camera obscura.
  Luna se ridica de a lungul ferestrei, falnica si fara sa spuna prea multe in lumina ei; geamul oricum nu trada niciodata secretele ei. Era ora  21 si 10 minute si parca ziua de azi nici nu fusese  in calendar.
Curand, dupa o lunga stare despre care nu stia sa spuna chiar multe , se aseza pe patul ei moale , in lenjeria care definea una din singurele posesii din viata ei. Nu avea multe si poate nici nu i trebuiau. Se obisnuise asa.
 Dar acum simtea ca venise un timp nou, un timp al reinoirii contractelor cu sine.
Si avea destule ale caror clauze le ar fi schimbat sau chiar le ar fi anulat.
 Dar acum trebuia sa gaseasca linistea necesara incat sa poata sa inceapa ceva. Orice. Un proiect, o carte care trebuia citita mai demult, sau ...sa si inceapa construirea fericirii sale.
 Da asta, era proiectul la care visase mereu si pe care l vedea cel mai provocator.Fericirea sa era ca o minge de fotbal. Si ea vroia sa fie altfel.




Isi aduse aminnte de el. Barbatul acela cu ochii blanzi, cu cateva fire albe in cap, care se asezau perfect cu maturitatea si umorul ales. Ce se intamplase cu el.Il devorase timpul, in marea lui fuga printre oameni, si el parea multumit chiar si asa.Adica cel putin resemnat. Stiuse parca de la inceput prezenta asta a paralelei la timpul lor. Si acum nu mai gandea nimic, nu mai judeca nimic, caci nu mai venea nimic din ea .
Ii era dor de ea mai mult decat de acel barbat pe care nu apucase sa l cunoasca, de parca nu stia nimic despre femeia pe care o avea in oglinda, de parca era prima zi cu ea.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Imagine
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a gandit ca imaginatia si frumosul se pot gasi impreuna in ..croitorie .
Citiți mai multe
1. Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat.Fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil.(Confucius) 2. Timpului nu-i tremura niciodata mainile..isi plimba incet  bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.(anonim) 3. Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ia cuvinte in inima pe care sa nu le poti pronunta niciodata.( James Earl Jones)
Citiți mai multe

In Dimineata devenirii

Imagine
e dimineata devenirii mele. m am trezit intr o hainuta de copil, ce si astepta mangaierea pe cap, pentru ca a fost cuminte si a mancat tot din farfurie.  ma uit in jur si iarna nu stie ca eu o vad deja, chiar daca ea mai intarzie. Mi e cald in suflet de la neaua ei, si de la albul ei ma dor ochii, dar e bine.   Am cutreierat niste desenate animate din copilarie si mi le am pus in fata mea. Le am examinat atent si uite ca am descoperit toata industria , toate tehnicile prin care imaginile apareau acolo, pe ,,ecranul''   acela mare si rece. Acum, culmea, are culori.  e ploaie si foc, in aceasta dimineata, pe aripi de suflet, pe unde de copil si femeie, pe maini si in inima...   
Citiți mai multe