Taine din lacate

,,A venit , a venit toamna...
Acopera  mi inima cu ceva..
.Umbra unui copac sau mai bine sau cu umbra ta''


 A   venit a venit toamna, acopera mi inima cu dragostea care sa se zbata in toata intinderea sufletului meu , si ramai acolo pana la inserat.
   Mi am daruit azi o scrisoare ale caror randuri nu le am scris, doar le am recitat. Am rememorat cuvinte nespuse dintre noi inca, si din ochii tai au plecat lacrimi pe drumul obrajilor tai frumosi . Eu ti am dat fata la o parte, te am luat in  brate si ti am soptit ceva din povestile noastre de seara.
  Ce frumos canta amurgul din ochii tai   oda unei iubiri milenare, ce nu se regaseste in cartea Vietii, nici a Mortii, nu se regaseste nicaieri, caci ingerii au pierdut -o din catastifele cerului atunci cand au simtit primul picur de dragoste in aripile lor .
Mai stii? Ne uitam catre si radeam de ei , stiind ca ne vom intalni intr o zi ca aceasta aici , amintindu -ne de noi si de cerul inaripat de ingeri si de dragoste eterna.
... Am promis sa nu ma uit la femeile  care o sa ti priveasca sufletul, pana cand nu vei ajunge iar in fata mea, cu mainile intinse care mine. Am mai promis sa nu deschid vreun sertar inchis cu lacate , care m ar putea duce cu gandul la inima ta incuiata penru mine pentru atatea secole, dincolo de atatea taine ale sufletelor la care vei ajunge....
       Si atatea drumuri, si atatia oameni si ingeri pana la cer...
Copiii au atatea ferestre pe care sa se uite de afara , toate ferestrele caselor in care noi am fost, ne am iubit, am lasat asternuturi calde, am primit dimineti in dar si alte vieti si alti parinti, frati si prieteni....
      Am existat pentru noi si pentru altii, si am dus portile cerului mai jos cu o treapta pentru pamantenii care vroiau sa aiba inima lor mai aproape de pamant cu cativa metri...

 Am incalzit florile si soarele chiar, si am facut promisiuni  simple zilelor complicate aflate dincolo de magia noastra.