Aievea.
 Imagini peste imagini, una cate una prind contur, se intrepatrund ca marea cu nisipul si tarmul ala care asteapta sa fie udat... Si ti pot zice si ora la care valul ala mare s a izbit acu cateva zile de creasta tarmului si l a facut sa planga , unduindu se in urma lui..Bucatele mici din mal au sarit in sus...
Nu inteleg de ce a fost totusi acelasi apus de soare. Nu era cazul. Culorile trebuiau sa se uneasca unele cu altele .Apa mirosea totusi urat, a alge , si a tine. Te intindeai peste tot, da, si nu vroiai sa lasi marea aia faina sa respire curat din aerul  serii. Si chiar ma enervai.
Dar am inchis ochii si marea a devenit un desert .Nu mai era nimic acolo nelalocul lui. Spatiul arid  fremata dupa ploaie , dupa un strop din lacrimile universului. Stelele radeau fericite . Eu..auzeam cantecul unei sirene din acea mare pe care nu o mai vroiam , asa ca mi am inchis casetofonul ala. Oricum ascultasem deja la el prea multe casete  si povesti.
Mai tarziu, cand desertul s a transformat in savana, am putut sa vad luna acea calda si atat de plina... Am simtit cum iarba inalta imi atinge genunchiul dezvelit si nu m am lasat intimadata de tufisuri solitare si ce se uitau urat la pielea mea. Am strigat tare si am luat o la fuga, catre luna ce ma astepta cu povestile ei Am intalnit un elefant , un iepure speriat , si o girafa culcata. Le am zis noapte buna din treacat si ele m au petrecut cu privirea pana departe, le simteam ochii infiltrati in spatele meu transpirat de fuga.
Ma eliberasem.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Stele

Orbii cu ochi