DELYA- IDEI SI ZAMBETE

      Mi s -au aprins dorintele in zbor , cantand , dansand, le- a prins focul pe cand vroiau sa urce dealul intesat de plopi.    Se uitau fluturii dupa ele, cum ardeau in flacari mari, cu mii de scantei si cateodata imprastiat. Nu mi am mai putut lua gandul de la ele, mi am dus mana la buzunar si mi am numarat betele de chibrit. Era atat de tainic sa ti lasi visele sa arda, in zbor, pe aripi de vant , spre cer...   Era o dupa amiaza de sambata frumoasa , in care nu mi asteptam decat iubirile noi, zambetele si caldura prietenilor ce nu pleaca din suflet ncii cand vad eternitatea.. mi am adus aminte ca sunt muritoare, ca zilele imi sunt singura comoara, aici pe Pamant si ca am inca timp azi sa traiesc tot ce vreau, ce simt, ce mi e dor, ce nu stiu inca..,,..Doar azi e timp sa arzi dorinte, sa implinesti vise'' imi spuneam ,  si ploaia nu mai venii.  Am alergat in pasi de dans, cu mine pe scena, doar pe mine strangandu ma in brate, c...

  Mi se desprind bucati de suflet si zboara....Se unesc in cercuri, se alearga, chicotesc si se duc spre orizontul infinit, iar eu am uitat de ceasurile care arata ore grabite. Plec de aici si  feresc aerul bland, intre aripi....   Vad continentele fara harti, le simt caldura si mizeria, le aud. Oameni imi fac din maini , de jos. Imi ard narile, si ma doare dorul asta cumplit pe care l simt abia acu. ................................................................................................................................................................   Se misca soarele pe casele oamenilor, in odai si pe chipurile copiilor. Oare le o fi cald ?  Batranii isi intind mainile pline de dureri inspre faramele de sperante si credinta. Ploua , acolo jos, pe langa ei.    Din vietile lor au mai ramas petice de sperante si dragoste. Celelalte lucruri, se perinda prin memoria obosita. Lumea nu mai are aceleasi povesti, caci in fiecare zi apar al...

         Ne prindem de talpi si zburam, mai departe, in ani de a randul, fara sa stim ca cea mai pretioasa comoara din viata , este copilaria. Atunci suntem cei mai fericiti si cel   aproape   de Dumnezeu. Vom cauta fara sa stim, raiul acela mai tarziu, in momente in care nu ne ajunge nici un alt lucru la inima sa o incante.     Ceata unei dimineti , roua de pe talpile goale, mirosul ierbii umede si zgomotul viselor noastre se imprastie in zari de care nu vom sti , decat rar, la maturitate. Dar in copilarie, ele ne sunt intreaga noastra viata.      Anii nu ne vor intreba mai tarziu   daca am fost copii buni sau rai,   ci daca ne mai putem aduce aminte cum e sa fim copii si daca mai putem fi copii. Daca mai auzim tipetele cu care ne scoteam din sarite parintii, daca ne vedem grimasele pe care le faceam atunci cand nu puteam obtine ce vroiam , si daca ne mai vedem jucariile imprastiate prin toat...

… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a ga...

   Astazi, cu un fundal vesel de Vivaldi, o carte in mana, un articol de blog cu suflu tanar al unei domnisoare frumoase in suflet, imi sufla peste degete zana ,,inspiratiei. Trasesem aer inainte de a o simti cum ma gadila peste degete, si cand eram concentrata mai tare la Vivaldi, imi scrise o prietena pe Facebook. O prietena draga, de suflet, de eternitate. Imi zise ca a simtit cum mi e ziua, adica frumoasa, si dintr o data m a apucat o recunostinta si un dor ingemanate .    Am zambit , am dat drumul la  degete si i- am scris cateva fraze sau randuri care sper ca intr- adevar i- au facut sufletul cald, indiferent de temperatura din Anglia, unde sta ea, astfel m am incalzit si eu si am dat drumul la lacrimi ce nu- si mai purtasera de mult numele cu asa o bucurie.    Mi am dat seama cat de frumosi, cat de autentici, cat de ,,ingeri'' sunt unii oameni din viata noastra; si daca nu toti au atributele ingerilor, macar numele unora il poarta, sau maca...

 Ho ho ho.....zice Mosul cand vine la copiii ce au fost cuminti tot anul, care au ascultat de parinti si care si au scris dorintele ce vor sa fie implinite.   Hi hi hi zic eu, ca probabil am atipit pe cand sa-l prind pe Mosu anul acesta de barba , sa vad daca e reala; ori poate nu a mai trecut pe la mine ( posibil sa fi considerat ca am fost obraznica?!) . Poate.   Lucruri date de Craciunul de anul asta? Pai sunt cateva constientizari  pretioase:  1. Craciunul  inseamna cat de aproape poti fii de cei dragi, cat de mult poti sa iubesti, incepand macar cu perioada asta, daca nu ai inceput mai devreme . De Craciun, familiile se aduna, se bucura ca nu s au revazut de atata timp, sarbatoresc acest lucru cu totii, aratandu si minunatele sentimente ce ii leaga pe toti, razand, amintitndu si momentele petrecute impreuna si ..sadind sperante. 2. Colinda este magica ,  traditia romaneasca  are unul din cele mai frumoase ritualuri de Craciun, o an...

          Viata este ceea ce se intampla la tine in suflet , de fapt. Ea este  bucurie, splendoare, dar si tristete din cand in cand, caci   intr o bucatarie  trebuie sa existe din toate ingredientele  ca sa existe ..gustul.   Acum ceva timp, ma uitam in oglinda, si nu cunoastem chipul ce era reflectat acolo, era atat de strain incat am inceput sa I caut chipul domnisoarei al carei suflet il ratacisem de fapt. Era un fel de promoroaca amestecata cu praf, si nu reuseam sa stiu cine e fata din oglinda. Prima data am dat vina pe ziua grea pe care o avusesem, apoi mi am zis ca nu e natural si trebuie sa fiu eu de vina. Am tacut, ingandurata si mi am promis.   Ca o sa mi intineresc sufletul. Sau ca nu o sa l mai imbatranesc vreodata. Cu nici macar un oftat.    Am alergat cu toate vitezele inspre mine, ca spre un loc drag la care te reintorci dupa mult timp, un loc unde te napad...