Jurnal de calatorie

                                                       
Sa calatoresti e cel mai bun raspuns pe care ti l poti da cand ai dubii sau intrebari despre tine.
Te urci in tren cu un geamantan care de fapt contine prea multe haine pentru nevoile tale sufletesti, te asezi in fata, langa, pe langa oameni ce ti arata chipurile lor, le asculti graiurile in portiuni de povesti si ..mergi.
 Te uiti pe geam, amesteci mirosuri provenite din bilete de calatorie cu destinatie diferite, asculti pasi, ii petreci cu privirea pe cei care pleaca la un moment dat  din compartimentul tau si i intampini curios pe cei care vin, intotdeauna probabil, dorindu ti sa fii mai degraba singur.
 Auzi si sirena locomotivei , ce ti indica ori un sat ori o gara care tocmai de care te apropii cu repeziciune, si te lasi leganat in spatiul oferit pentru cei 82.7 lei.
Admiri, iti folosesti la maxim pupilele si partea de jos a fetei din cand in cand, auzi si vorbesti cu tine.Te gandesti .Pleci dintr un oras estic rau si te indrepti mai sus , spre nord, spre munti. Iti place cand iti vine in nari aerul rece de munte , la fel ca marea rece pe picioare..
La munte viata e altfel , oamenii sunt altfel ca la oras.  Exista o libertate de a respira,in primul rand aer curat  si apoi acea personalitate care la oras e ori mult prea inabusita, ori prea mult acoperita cu straturi de  creme sociale.
La munte, oamenii rad cu cei cativa dinti ai lor, cu vocea lor groasa de la miile de pachete de tigari fumate in decursul anilor, si cu aceeasi voce tipa sau se roaga . Au camasa plina de praf de al facutul,,navetei''  dintr o comuna in alta si nu stiu ca asta ar putea dauna cumva sanatatii celorlalti ..calatori.

Aici, totul e unit. De pilda, cand simte mirosul ploii ce se apropie, intreaga natura da de veste prin incordarea ei. Mirosul asta al ploii are gust de mana a lui Dumnezeu ce impreuneaza cerul cu pamantul. Ploaia la munte e binecuvantare pentru simturi, pentru viata.Asteptarea ei cu ochii atintiti spre bleu marin ul atarnat  sus deasupra capului,  si felul in care acesta se impreuneaza cu piscurile muntilor, a un act de creatie al naturii daruit acestor oameni. Insasi pamantul se contracta, ca intr o convalescenta transcedentala, in asteptarea stopilor amri si reci care sa termine actul acesta sublim.E fascinant.

Calatoria are ceva ce nu intalnesti in alte lucruri.Are farmecul oamenilor pe care i intalnesti pentru prea putin timp si pe care ai fi vrut sa le cunosti povestile . Are secunde care se impodobesc cu zambete de chipuri straine, dar calde si prietenoase. Are, de multe ori clipe de confirmare ca tocmai ai trecut prin fata ta, de fapt a trecut un om despre care nu stii nimic, un om de care te ai indragostit , dar nu ai sa l mai revezi. E tristete cu bucurie, veniri cu plecari si dincolo de toate e Dumnezeu si omul.