Despre prieteni ce nu vorbesc

  Te strigam ieri cu mainile si mi ai raspuns cu un picior ridicat frumos aproape de rochia ta galbena  pana la genunchi.
   M ai privit in ochi si ti ai luat zambetul , fara sa lasi vreun loc gol acolo. Am facut un pas sa vad daca ma urmezi si tu. Ai adunat cateva frunze prefacandu ma ca nu stiu nimic din ce mi misuna prin minte si tu ai facut o fata de copil. Stiam .
   Nu mai vroiam nimic din momentul acela. Am pus un stop mare pe tot ce era in mine cu 2 secunde inainte si m am lasat dusa in acel joc prezent. Era timpul prezent si cu tine .
     Si povestea mea cu oameni continua . Tu erai inca un om care pasea usor , invitat de mine, cautat, asteptat, dorit, intre aripile mele.
     Asteptam anestezia tuturor  ,,nu pot '', ,, nu stiu'' ,, a tuturor gazelor ce stateau in fata mea ca  o panza si eu nu mi puteam citi linistita randurile Vietii. Ma bazam pe tine ca ai  sa ma ajuti  sa le inlatur.
     Si din ce vedeam in obrajii tai, nu mai trebuia sa sar degeaba in fiecare zi in lacul din fata casei sa ma spal.
       Mi ai pus mainile pe ale mele, m ai luat de mana si in mijlocul strazii , m ai luat la dans.

                           



    
 

                                 
    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Imagine
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a gandit ca imaginatia si frumosul se pot gasi impreuna in ..croitorie .
Citiți mai multe

Adevarul din cuvintele ude

Imagine
Atat adevar iesit dintr- o data la iveala incat doare..si nu se mai opreste..nici el, nici ploaia asta de ganduri si.. Stai, reaseaza, opreste respiratia,  incetineste  putin pulsul si clipeste mai des...Si totusi uimitor..ce adevar zace in noi..si te plesneste acolo, pe rana pe care ai crezut- o inchisa de -a binele...si totul erupe intr- un ritm nebun, de neoprit.  Ma stradui sa fiu aici si totusi nu sunt. Sunt in 2 locuri deodata, in spate si in fata, in umbra si lumina ; un gust nedefinit , o alta constientizare de sine, la alt nivel- high level-, o alta dorinta pe care nu am mai avut -o demult..Si ma doare..trupul...sufletul ..si fiecare celula.  ,,all I need is a rhythm divine'' ar inlocui acum orice a fost in fiecare noapte..
Citiți mai multe
1. Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat.Fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil.(Confucius) 2. Timpului nu-i tremura niciodata mainile..isi plimba incet  bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.(anonim) 3. Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ia cuvinte in inima pe care sa nu le poti pronunta niciodata.( James Earl Jones)
Citiți mai multe