Despre prieteni ce nu vorbesc

  Te strigam ieri cu mainile si mi ai raspuns cu un picior ridicat frumos aproape de rochia ta galbena  pana la genunchi.
   M ai privit in ochi si ti ai luat zambetul , fara sa lasi vreun loc gol acolo. Am facut un pas sa vad daca ma urmezi si tu. Ai adunat cateva frunze prefacandu ma ca nu stiu nimic din ce mi misuna prin minte si tu ai facut o fata de copil. Stiam .
   Nu mai vroiam nimic din momentul acela. Am pus un stop mare pe tot ce era in mine cu 2 secunde inainte si m am lasat dusa in acel joc prezent. Era timpul prezent si cu tine .
     Si povestea mea cu oameni continua . Tu erai inca un om care pasea usor , invitat de mine, cautat, asteptat, dorit, intre aripile mele.
     Asteptam anestezia tuturor  ,,nu pot '', ,, nu stiu'' ,, a tuturor gazelor ce stateau in fata mea ca  o panza si eu nu mi puteam citi linistita randurile Vietii. Ma bazam pe tine ca ai  sa ma ajuti  sa le inlatur.
     Si din ce vedeam in obrajii tai, nu mai trebuia sa sar degeaba in fiecare zi in lacul din fata casei sa ma spal.
       Mi ai pus mainile pe ale mele, m ai luat de mana si in mijlocul strazii , m ai luat la dans.

                           



    
 

                                 
    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele