Nisip in suflet



IUBIRILE tale m au apus cateva momente doar, dar contururile tale au existat mereu in mintea mea, acolo unde iti intindeai singur  si zilele si noptile , pe plaja de pe care se desprindeau valuri de nisip, obligandu ma sa l port , in papuci , mereu pana acasa.







Ti am dat cele mai frumoase dimineti , acolo, in balcon, cu ochii plini de stralucirea soarelui  abia ivit de dupa muntele tau vesnic tanar, in coltul insulei, si cu plamanii plini de aerul sarat ala marii.


                                                  



 Mi ai  tinut companie la fiecare ceasca de cafea bauta, la fiecare petrecere de o noapte intreaga, in care uitam ca mai trebuie sa si dorm.
        
 Ti am adorat mereu sangele tau clocotind, pe care l revarsai peste tot: in oameni, in limba , in mare, in dragoste si muzica.  Si muzica ta, prezenta in coapsele oricarei femei brazilience, este o adevarata sinestezie a vietii. 



Nu am  stiut  niciodata  daca nu e si sufletul  meu acolo, in toate povestile cantate in barurile tale fabulos de diferite  in ceea ce pot starni in tine; si daca trebuie sa ascult mai departe si sa gasesc vreo parte din mine. Am trait mii de zile cu incertitudinea asta, am purtat o chiar si prin paturi straine, in incaperi care nu erau ale mele. 

                                                              

Am povestit oricarui om pe care l am intalnit despre tine , ca despre o  iubire e o viata , ale carei momente le stii in totalitate, de la inceput pana la sfarsit. Multi au inteles, multi nu. Dar tu ti ai pastrat identitatea in cuvintele mele. 
Ai fost singura mea poveste, pe care ochii au vazut o dintr un capat in altul  cu sufletul, vieti la rand.


                                         
                                  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele