Despre scaune

 
Imi ceri mereu cate ceva , la timpul nepotrivit. Ma uit in albul ochilor tai , sa vad daca chiar ai nevoie de acel lucru sau vrei sa mi l ceri pentru ca sa mi mai schimbi starea de spirit care in general, tinde sa fie una buna.
   Ma iei de dupa gat apoi si nu ma lasi pana nu mi sufli in ureche , asa cum nu mi place, adica asa cum iti place tie .
Nici acum nu sunt multumita. E intr adevar greu sa ma multumesti, si cand o faci, chiar daca imi cauti cu sete o urma de zambet , nu o gasesti , eu zambesc cand ma intorc cu spatele.  Ne certam uneori de la lucruri pe care le vedem asezate diferit , dar de fapt nu sunt nici pe departe.

Tu continui cateva ore mai tarziu aceasta mica tachinare amoroasa , si nici eu nu ma las mai prejos. Dar mai tarziu, cand picioarele mele vor sa se cuibareasca langa ale tale sub patura, incep sa arunc toate celelalte paturi pe care le am pe mine in timpul zilei, si sa raman dezbracata. Tu stii ca seara sunt nuda in suflet si ti place.
De cate ori  te ai uitat in timpul zilei cu subinteles la mine, si ti puteam auzi gandurile: ,,Iubito, vine seara, oricum esti a mea si in timpul zilei.Esti a mea mereu.''  Iti aud tot felu de ganduri cateodata si asta imi confirma ca eu sunt cea este potrivita pentru zgomotul mintii tale; imi spun asta chiar si cand ma faci sa plang , si ma duc in balcon sa nu mi vezi lacrimile. Dar tu stii ca am plans, nu trebuie sa ma vezi , iti dai seama dupa felul in care ochii mei cauta cu centimetrii mai jos lucruri de prin casa sa le fixeze , dar nu si chipul tau. Imi place cum ma alinti dupa ce am plans, e un mod de al tau de a ti cere scuze. Stii exact cat trebuie sa ma lasi in pace, si cand trebuie sa vii langa mine sa ma tii in brate , sau sa te alinti . Nu ma sufoci cu nici macar un cuvant nepotrivit sau vreo alintatura in plus, pur si simplu stii exact gramajul de medicatie romantica potrivita pentru mine, una din cele mai sensibile femei din lume si in viata ta, dupa mama ta.
   Ti am zis inca de la inceput lucrul asta despre mine , asteptandu ma poate sa dispari la  fel de repede ca si ceilalti candidati , dar tu nu ai facut o. Nu ai cascat nici ochii mari, nici nu ai rosit, nici nu ai tusit, scuzandu te, ci m ai privit intr un fel anume, cu o curiozitate ce promitea  niste raspunsuri . Si mi ai placut . Nu ai cazut din picioare la cel mai tabu subiect al povestii mele , oau, asta chiar e ceva !  Sincer, ma saturasem de ceilalti barbati care mi stateau in fata pe scaunul satul de povesti terminate brusc.
Pana si modul in care stateai pe scaun , oricare ar fi fost el, oriunde , la restaurant, bar sau acasa , imi spunea un altceva despre tine, un barbat . Imi lipsea  atitudinea.Imi lipseai tu in viata mea.
   Stii probabil ca ma supar usor dar iert la fel de usor, probabil de asta ma impaci in moduri neasteptate atunci cand ne certam mai tare. Nu lasi nimic din ce mi poate face rau sa se atinga de  mine, nu ma vrei chircita noaptea langa tine, uda din cauza vreunui cosmar. Nici neinvelita nu ma lasi niciodata, te trezesti prin somn si am verifici daca sunt acoperita , nu ca nu as fi lipita mereu de trupul tau. Si ador diminetile noastre , cand parul tau ciufulit imi da prilejul primului zambet. Apoi  intervin jocurile de atitudine, gen si  orgoliu. Dar toate astea, imbinat mereu cu parfumul zilei de maine, cu fotografia copiilor nostrii  in neuronii pregatiti sa developeze filmul la timpul potrivit, fac deliciul din noi .Pana atunci , ne iubim in fiecare secunda.