Cu mainile pe pereti

Jocul mainilor s a  plimbat adanc prin mine, intreaga zi.
M a tachinat , m a facut sa intorc degeaba capul spre fereastra, sa caut cu privirea alte priviri, sa gasesc gusturi de care nu era loc.
Abia cand am dat de urma  a ceea ce cautam de fapt, jocul si a spus tare numele si mi a aruncat o privire indrazneata, zambind . Si eu zambisem in acelasi timp. Imi spunea ce simteam si eu.
  Am intins mainile in aerul imbibat cu toate timpurile , le am miscat usor , si nu stiu cand au inceput sa se legene singure in miscari cu nume de arta.
 Le priveam ca un spectator si dincolo de dansul lor flamand, vedeam esenta lor. Dansau cu aceeasi voce a sufletului, pe care o auzeam ca si muzica e fundal, ritmat, cald, curajos, parfumat. Si cu sete de tot ce fusese lasat uitarii sau in penumbre .
  Maini, suflet, si dans. Nimic mai mult azi!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Dans de imagini