Habar nu avem
Cuibareste ma in abisuri fara de care nu sunt eu,
hai vino, nu te mai uita la ceas, nu e el cel care hotaraste.
Deschide busola si lasa sa se scurga toata rugina antica de pe ea.
Priveste ma cum inalt mana dupa mushiul cel verde si umed, il vreau in palma mea ca pe un copil,sa l tin la caldura; in padurea asta noi suntem la fel de copii ....
Fugim de pe un tapsan pe altul, cautam si ni se pare ca vedem ceva potrivit ,ne apropiem, ne aplecam, luam in maini si apoi lasam tot jos. Frunze colorate, ace de brad, muschi , ferigi ; toate cad .
Dar , dupa cautari obosite , mainile isi aud vocea si tintesc exact unde trebuia inca de la inceput. Tu , cu ochii inchisi, parca visezi. Incepi sa te dezmortesti, in vaile tale seci . E timp de odihna, de verdele ala molipsitor de viata si de izvorul care ti umple rezervorul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu