Soarele si dorul

          



 Mi e dor de soare, mi e incredibil de dor. Mi e dor de atingerea lui adanca, pana dincolo de atomi, de lacrimi false, de sperante care nu si au decat credintele ca si rost.
 Imi lipsesc acele raze si gadilatul lor pe mainile mele, pe chip.

Am nevoie sa simt cum ma strange pielea de atat soare, si ca mai vreau si maine

. Mi e dor ..

 Ultima data cand am cautat soarele, am gasit o poiana cu multe umbre.Ma ascundeam dupa un copac, iar umbra mea se arunca inspre altul ; iarba mi purta pasii lungi inca o data si ma simteam ciudat. Si putin mai tarziu, am vazut soarele in spatele meu.

   Soarele e acea viata pe care nu o am altfel  si niciodata altcumva. Il caut ca pe singurul lucru important din univers. E cautarea continua din viata mea, poate cel mai dur joc de a v ati ascunselea. 
Intr o zi, chipul lui calduros isi va face iar aparitia. Si atomii vor dansa iar, si celulele se vor imbata. Cu raze. 
 De fericire.

Comentarii

  1. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele