Adevar pe mocheta

     Am alungat umbra pasilor apasati si am ramas in brate cu un strop de dulceata. Am dat la o parte oglinzile ce le vedeam zilnic , le am intors cu fata in jos si am lasat doar  soarele sa reflecte in geamul ce nu minte imaginile. A fost mai frumos, mai usor. 

 

 

   Acum , pe bucata mea de mocheta  nu mai este nici un oftat, nici un dor, nu mai numar nici  centimetrii de pe ceas, nici florile calcate in picioare de pasi grabiti.

   Inca aud greierul de sub fereastra, si- i stiu acum toate povestile pe care mi le canta cu nesat in fiecare seara , si mi e mai bine. Acum  ma bucura sunetele pe care am incetat sa le aud cand imi astupam timpanele cu grozavii dureroase, cu tot ce nu era pentru timpane.Si cate au fost, si cat sper sa nu mai fie.

  In seri din astea, ai nevoie doar de tine, de o portie tripla din tine si iar din tine, de putin amestec cu natura si ajungi la o serenata pe care o vrei si maine dimineata la cafea. Cateodata , nu e nevoie de stejari imprejurul inimii...E nevoie de adevar .