Tu stii, tu nu stii ca eu stiu .


 Adun priviri, zambete in coltul gurii si in venele inimii, ma duc mai departe, te posed cu mintea , si tu nu stii ca eu stiu, si plec, cu 467 kilometri pe ora , drept inainte.
  Revin si data viitoare stai si reflectezi putin la ce te a nelinistit poentru a doua oara,, te cred,  nu stii, te  opresti din a ma apropia, pleci, dar sunt acolo. Sunt in mintea ta. E bine acolo, umblu fara sa ma deranjeze cineva, cercetez, ma intorc, ies pe usa ta si nu o inchid.Revin.Dar nu spune nimic. Asculta ti vantul ce te a rascolit.Il stii? Daca nu, inchide ochii si viseaza, il vei afla curand.Dar nu va fi atat de docil ca prima data. Va fi mai matur , cu zambete mai groase si mai ascutite pe care uneori le vei percepe ca si pe cutite. Ai grija sa nu te tai.

Eu  voi continua sa alerg, sa fug cu respiratia plina de mirosul mintii tale si de praful ce ar vrea sa se transfere la mine, dar nu este loc de el..Vei vrea din ce in ce mai mult un orologiu stricat , care sa nu ti arate ora corect. Cauta l in cutia cu vechituri, da , nu te opri . Daca l gasesti sa mi spui si mie cat iti ia sa l repari . Voi crede, dar voi rade in hohote  de tine. Ma vei putea opri doar cu 2 degete crucificate de buzele mele. Mda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Dans de imagini