Pe un nor in lumea mea frumoasa

 Daca as fi pe un nor, acolo sus, m as uita spre tine, cel de jos, mergand linistit pe drumul tau, minuscul si nebun poate, ti as trimite o adiere calda din norul meu.

M as uita spre voi doi, ce stati pe pajistea inflorita , intinsi si cu gandurile zburand poate spre inaltul cerului, v as admira libertatea si nu curajul de a fi in natura ...

 As cere soarelui sa ii trimita  o raza de soare copilului ce plange , calda, ca sa i incalzeasca inima, si sa uite de bomboana pe care si a dorit o dar  nu a primit o . Ar uita de ea. Ar fugi mai apoi dupa ratuste.

 As canta raului ce curge, as picura inca putin din seninul si calmul cerului, sa nu si uite drumul in calea lui spre alte rauri .

 Pasarilele le - as aduna toate sub mine , si cum nu stiu ele altceva decat sa intinda aripile, le as face sa cante atat de tare incat toti oameni sa le simta aerul dintre aripi.. Oare nu ai putea si tu sa zbori?

 

 Timpului i as mai da putina hrana, putina rabdare , pentru ca oamenii sa invete mai mult despre ei...

 Stelelor le as da catva din albul norilor si mai mult din sufletul omului ce se pierde printre ele atunci cand viseaza. 

Daca as fi pe un nor... Tu ai fi sensibil de aproape si lumea ar canta.
   In fiecare zi, nu doar la rasaritul soarelui!