Behind the window.



Caut, caut , caut. Ceva. Mereu.
 Poate la ora aia la care tu inca iti plimbi pasii prin lumile atale adormite, eu caut. Si tu nu ai de unde sa stii, poate nici vecinul tau.
 Cam in fiecare zi, la aproape aceeasi ora, la 5 metri departare de patul meu comod, am lumea ce ma invita sa o explorez.

E fereastra, cu sticla ei muta, si dincolo de ea, ceva nespus si negasit inca. Dar e bine si asa.
 Trec usor dar monoton prin sticla, ma duc, ma asez pe aerul rece- caldut de dimineata si bandu mi cafeaua , ridic sprancenele, genele sau ce mai necesar si caut.


 Imediat, nu mai aud sunetul mobilei invechite mereu pentru mine- desi nu e mai veche decat varsta la care am inceput sa rad- televizorul e doar un obiect de lux uitat undeva in spate, internetul il pastrez si ma contopesc cu mintea undeva.
 Luni - Soare, 16 grade celsius , nori la sfintit si ciripit de pasarele. Dar fara placere prea multa, strica. Nu e ziua mea neaparat.
Marti- Ceata, 20 grade, tremur, emotii, da , ceva trebuie sa fie mai mult decat ziua de luni. Ce? Nu stim. Dar totusi, las usa intuitiei deschisa,poate vine dupa mine. E bine.
Miercuri- Soare, nori pe deasupra lui, cam 19 grade in perioada aceasta . Da, asta trebuie sa fie.merge.

Joi- Hmmm.25 de grade. Viteza vantului ma curpinde si ma alunga spre alte parti din cer, cu culori nedefinite de ochiul uman. Sentimente frumoase. Love.
Vineri- 30 De grade. Treptat, usor, dar vibrand. Nu vreau decat sa fiu aici, acum.Lumea mea fara spatiu.
Sambata- nu stiu cat arata termometrul dar sigur ma pot bronza azi in soarele amiezii, fara sa ma prajesc. Imi canta inima de caldura. Sunt eu.
Duminica. Ma duc sa fac o baie in piscina- apa are 24 de grade, perfecta. Gustul unei  vieti cu multe condimente , din fiecare zi a saptamanii. Da, da da. Relaxare. Chill and sweet.
 Saptamana asta de 24 de zile la mine se repeta intr un ritm ce nu pare sa fie auzit cu urechile. Constructiile pe care le ridic, dincolo de fereastra, se coloreaza frumos in 2 secunde, cu mirosul de vopsea scumpa si exotica . Imi mai trebuie putin vin si o cana faina sa adulmec viata. 

  Dincolo de fereastra mea, e soare cam in fiecare zi. Si culori multe, si arta si oameni desarvisiti. Ca la teatru.       Ei stiu sa te asculte, sa priveasca, sa aplaude.      Asta ador eu la acesti oameni.        Si in zilele de luni, marti , miercuri poate, ei abia isi aseaza trupul pe scaunele lor tabacite.             Dar stiu si asta, si nu ma doare. 
 Cand isi indreapta pupillele mari catre scena vietii, incepe spectacolul. O stiu. Dar sa simti asta..e extraordinar.
 Sa vezi viata diferit printr o simpla fereastra nu e decat un pas grabit al constiintei. Si poate, o arta. Si candva, poate va fi unicul  nostru mod de a zambi, de a fi fericiti, de a crea ceva nespus de frumos. Astept momentul asta cu mare nerabdare. Stiu ca va veni. O simt.
 Viata ma simte , dincoace de fereastra asta ce nu macar a mea, si ma cheama la ea, cu semne zapacite si  rad. Asa e in viata.
Trebuie sa pleci , trebuie sa lasi spatii in urma, locuri ce te tin injunghiat in suflet , ca sa vezi ceva in norul de deasupra ta, ce crezi tu ca o sa ti aduca ploaie.
 Eu ador ploaia.
Stiu ca mirosul ei imi spune ca viata nu e simpla  calatorie.
Ma joc din cand in cand aici ,ca sa pot calatori fara bilet dincolo de fereastre mute.

 AA, si nu uit niciodata de vocabularul cerului.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele