Cafea si vieti in Brazilia

    Ca era colo, o stia prea bine.Un amestec ciudat intre cafea si ciocolata de menta, la care se gandea atat de mult de cateva zile, si la migdalele pe care nu le gustase niciodata.Era o pofta nebuna de lucruri necunoscute, vii, ce i cantau usor la ureche si cateodata chiar o inebuneau.Nu stia cand o sa ajunga sa le aiba pe toate acele placeri satisfacute, dar visa la ele ca la o noua viata, ca la viata pe care ar fi creat o cu mana unui arhitect  perfect si sublim. Si faptul ca nu le avea acum, in momentul in care  s ar fi rasfatat cu necunoscutul pe buzele i pofticioase dupa viata in toate culorile si aromele, o facea sa aiba un chip interesant; o urma de mister i se cuibarise in ochii ei caprui de femeie. Aromele imaginate de ea despre care ar fi vrut sa povesteasca la toti , chiar inainte sa le cunoasca erau promisiunile vietii...






                                 Se adancise intr o lume creata de ea, si acea lume o purta pe undeva pe strazile braziliene, trecand pe langa oamenii arsi de soare, cu cosuri in spate, indreptandu se  spre pietele mari si indesate cu toate bunatatile de care poate nici nu stia.Si ii placea atat de mult gustul aventuriii in necunoscut, ii placea limba aceea pe care ar fi facut dragoste cu un barbat ce nu lasa loc de plimbari fara rost, ar fi urat, ar fi iubit, ar fi daruit lumii intregi ceva, in fiecare zi.
 O incitau din ce in ce mai mult toate lucrurile, toate secventele cuprinse in acea lume a ei.Si poftele si intrebarile ei si le iubea, si le dadea viata uneori pana la refuz, apoi le uita , dar ramaneau in ea.Poate se impregnau undeva intre ochi si suflet, poate  ele reprezentau acel somn pe care l simtea adesea in ea, si cu care trebuia sa lupte. Oricum ar fi fost, trebuia ceva spus, trebuia ceva schitat din ce in ce mai mult, trebuia...

 Si se ducea in fiecare zi cu cate ceva pe culmile Braziliei, si asculta muzica ce trezea in ea ritmuri ale vietii pe care nu le a stiut dinainte, si iubea acolo, iubea mult .Era un loc unde putea sa si permita sa fie atat de curioasa , atat de femeie, atat de cunoscuta in zambetul sau lacrimile ei, in umerii sau coapsele ei . 
   

    Ce bine sa ai  un loc atat de intim, in care sa ti petreci o zi ca si cum ar fi o viata intreaga, in care sa nu cunosti dar sa afli doar din cantecul de pe buzele oamenilor, un loc in care a iubi este natura si viata impreunate in arome si gusturi ..Un loc al vietii  si al pasiunii..
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Dans de imagini