Poveste -puzzle 2
Padurea
se intindea in fata ochilor ei, si simti sentimentul unei paci care o facea
sa asculte din nou acea muzica pe care o auzise mai devreme in casa. Facu
primii pasi in padure, agale, dar curioasa. Stia de undeva din interiorul ei ca
avea sa fie o dupa amiaza cum nu a avut poate niciodata. Mergand, se lasa
alintata de soarele ce ii striga numele usor la ureche.Realitatea pe care o
stia se desira precum ghemul Ariadnei in antichitate..insa ea..nu stia daca mai
vrea sa se mai intoarca vreodata.Simtea ca aici e locul ei...si ca ceva maret urma
sa i se intample.Oare fusese mintita? Oare mai existau si alti oameni?
Si cum
sa fie mintita?Cine si ar fi luat dreptul acesta de a i ascunde adevarul unei adolescente?
Nu toata lumea indeamna la cunoastere ? trecu repede peste frustare, incepu sa
si faureasca noi imagini in minte , in timp ce inainte pe cararuia mica din
padure ,paraindu se ca o pandeste un iepure fricos si alb.
Vedea in graba pe unde calca, un petic de iarba,
o felie din cerul abia zamislit in culorile lui in acea zi, o zdreanta de
copac.Dar simtea mult mai mult cu ea din sarpele cel mare; el se incolacea pe
acolo si nu stia nici macar daca a luat o pe drumul bun.Nu mai conta ,
inaintase destul incat sa nu se mai intoarca.
..Straniu ,frumos si primitor, incat isi dadu seama
indata ca pentru prima oara traieste....
Vroia sa simta totul de o data.. sa vada, sa
miroase, sa experimenteze: nu fusese nicicand asa de flamanda.
Pasii
o luara din nou la goana, copacii erau pierduti in numar ..aici o silueta,
dincolo o umbra, totul se amesteca frumos dar neadecvat pentru acest moment.
,,Hei, ! cine esti?''
Nu raspunse nimeni.
Se aseza
jos. Acolo sub stejarul umbros , sezand...scruta orizontul cu mii de
intrebari... in sufletu-i pur si inocent ..dar otravit de inacapacitatea de a
STI..Deziluzionata in iluzia ei feerica se intinse pe spate si privi cu nesat
cerul.
Ochii i se impaienjenisera indata ce zari aceeasi
silueta furisandu se printre copaci...amuti , i se pusese un nod in gat si nu
era capabila sa strige ..asa cum sufletul o indemna.Se auzi de parca nici nu ar
fi fost ea:
,,Hei! asteapta!!!''
Asculta o muzica intensa si totusi parca nu o auzea nicaieri. Ce era? De unde
venea?Venea din exteriorul perfectiunii ei,.. venea dintr-un loc intunecat pe
care nu -l cunoscuse vreodata si despre care nu stia tocmai lucruri bune.
De fapt orice se contura aici....totul canta intr
o mare simfonie.
Si se pare ca ea era soprana.Nu
si ar fi imaginat vreodata.
Ea era o pustoaica si traia iluzia unei lumi perfecte.Iluzia se ametea in
ea ca un sarpe , devorand, cascand si urcand inspre infinit.
Era o dimineata curioasa pentru
ea astazi..... parul ei de abanos ii curgea lenes pe umerii dezgoliti de
inocenta unei vieti tinere si frematande..
..Si
deodata in departare, prezenta celui mai mare copac din padure o stanjeni si o
lasa iar in suspans.Ceva ii
spunea ca de acolo vin toate raspunsurile ;la orice intrebare. Si -l -privi... insetata de cunoastere.
Si totusi, se hotari .Nu i va fi
frica, si va merge in explorare de ritmuri pe care nu a dansat niciodata.
Gandurile ii inundau mintea.Isi dadu seama ca e atat de orbita de ele
incat nu constientizase ca acea cescuta se sparsese datorita siluetei ce
a fugit.
Simtea
ca vrea un pic mai mult de la adolescenta ei.
Acolo..acolo in paduricea cu muzica demonica si angeliaca
deopotriva. Si culmea e ca, nu mai calcase
nicicand in afara casutei ei. Si in timp ce
isi admira talia subtire, parul frumos si ochii frenezici, privea acum pe
fereastra ei preferata o lume pe care desi o vazuse zilnic era atat de diferita
acum....de parca vedea azi si in culise.Iar culisele ei o atrageau ca un magnet
...o ameteau si o faceau sa simta in suflet o dorinta patimasa de a sti cine e
ea de fapt. ...Pana cand pleoapele-i cazura
grele drept straja ochisorilor ei curiosi. Dupa un somn adanc ...de prunc ce
strange cu manutele-i stangace pieptul mamei,deschise ochii si se trezi intr o camera ciudata si interesanta deopotriva. Nu putea
fi posibil!
Auzi niste sosoteli dulci ca un zumzet de
albine muncitoare ce veneau dintr o camera alaturata.Isi dadu seama ca era intr
un fel de castel verde, si ca in camera alaturata erau niste ,,locuitori'' pe
care nu i vazuse niciunde pana acum..Erau niste siluete, conturate doar si
foarte stralucitoare. Se apropie timid de o silueta si intinse mana spre ea.
,,Eu sunt Clelia'' spuse ea.Astepta un raspuns si un nume, dar nu l auzi.
Silueta pleca spre o alta , care zumzaia ceva la ureche. Toate acele siluete se uitau curios si ciudat la ea, o analizau din cap pana in picioare dar nu se
apropiau de ea.
Se simtea de parca isi revedea familia dupa mult
absenteism. Era un fel de intoarcere a fiului risipitor.
Clelia incepu sa mai faca cativa pasi si dadu
spre o usa pe care scria :,, Interzis , doar cu acordul Constiintei''.
Si atunci incepu sa nu mai inteleaga nimic.
Constiinta intr un palat verde?
Dar totusi se lasa dusa in lumea intrebarilor si
gasi o usa prin care se strecura.
Daduse
intr o vale frumoasa, cu alte siluete ce stateau pe o pajiste.Se
apropie de ele: curiozitatea exista de partea ambelor tabere, iar Ea..ea
se simtea mica dar nu singura..se simtea de parca ii stia pe toti de pe
pajisistea aia de undeva..
Si Clelia..pe ea o simtea asa ..asa ca pe o Mama.
...Si -a dat seama ca ii
imbratiseaza pe toti si ca si reaminteste numele
lor...de existente seculare ascunse in sufletul ei atat de tanar inca..O groaza
de contradictii ..o groaza de revelatii.... si toate pentru a-i rasplati
curajul de a sti cine e EA.
Poate va
spune cuiva sau poate nu.Poate nu. Spre infinitul treptelor din casa ei perfecta, cu
multe ferestre largi spre o realitate binecuvantata cu mult soare si caldura, ea
era perfecta in imperfectiunea zilelor ei tesute. Azi cu calm.. maine cu
ardoare, poimaine cu nebunie sau nervi. Si totusi, atata lipsa de un fir
de praf, atat necaz pentru nimic, pentru acea ceasca de ceai ce tocmai s -a
varsat.
Isi lua in graba balerinii si cobori ingandurata treptele casutei ei.
Ar prefera sa stie ea mai intai unde e ringul de dans
Trebuie sa mai exersam neaparat impreuna..ador ce a iesit!
RăspundețiȘtergereA iesit bine:) ti am zis k am feeling uri faine in legatura cu acest inceput
RăspundețiȘtergere:*