Locul meu poate ..nu e aici

Locuri si case, dar niciodata ceva ,,al meu''. Cresc aici, ma mut dincolo mai tarziu datorita unor circumstante, ma acomodez , ma obisnuiesc, dar ceva nu e in regula. Nu simt pasii mei prin casa aia. Si mai merg, si nu dau atentie acestei miscari , acelor apasari pe calcaie, nu simt acel ,,acasa ''undeva mai profund.Mai fac rost de un loc provizoriu, ma duc si acolo, sa vad cum e, mai fac naveta cativa ani,  ma rup intre distante si case, intre ce gasesc la casa A si casa B, asez fiecare lucru distinct, la locul lui dar niciodata nu simt , nu sunt ..acolo sau dincolo. Si unde sunt totusi?
  Renunt la casa A fara vreu regret , fara vreo tragedie in suflet atunci cand e vremea, nu mi aduc aminte des de ea, nu mi doresc sa mai stau acolo macar o zi, nu plang dupa patul meu, nu simt ca am pierdut ceva. Stau in casa B, singura ramasa, o schimb temporar, o decorez din cand in cand, ma bucur linistit cand ma intorc ,,acasa'' in fiecare zi , si totusi nu e nici un sentiment de implinire, de apartenenta care sa mi curga prin vene . As putea spune chiar ca locuiesc in aer.Sau in apa. Nu simt nici o ingradire a peretilor, nu vad nici un perimetru, nu stiu cati metri are cu exactitate camera mea..Si atunci , unde stau totusi? De ce nu am o casa? Oare plutesc ca o straina prin vant si aer si ploaie?
  Sau poate e un loc al meu si doar al meu. Poate ca el nu e aici.Poate ca nu am sa am niciodata vreo limita spatiala in locul unde voi sta. Poate ca ...e o rupere a mea ce nu s a vindecat , veche , tarzie, dar totusi tarzie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Imagine
… Prezentul nu e compus decat din clipele de dor ale nemuririi si   lacrimile strabunilor ce ne au adus zestrea existentei.Povestile din noi sunt si povestile bunicilor, ale parintilor nostri, ale copilului din noi, a odoarelor nostre.    Suntem o suma de povesti , ce se intersecteaza mereu intre   predicat si subiect, si   ca si egalitate gasim de cuviinta sa punem viata insasi. Povestim despre mari si tari, si zmei cu printese, dar suntem noi acolo, prinsi in alte taramuri ale sufletului. Ne deplasam prin viata cu …viteza povestilor si tot prin ele ne amintim cu drag de fiinte dragi care ne locuiesc inca sau poate nu povestea vietii…           Mama era tanara ( sa fi avut vreo 18 ani) ,   inzestrata cu   picioare lungi si bine modelate, ascunse de vreo rochie   facuta de ea acasa, dupa placul ei. II placea sa fie imbracata bine, la moda, si originala. Asa ca isi facea ea rochiile pana   s -a gandit ca imaginatia si frumosul se pot gasi impreuna in ..croitorie .
Citiți mai multe

Adevarul din cuvintele ude

Imagine
Atat adevar iesit dintr- o data la iveala incat doare..si nu se mai opreste..nici el, nici ploaia asta de ganduri si.. Stai, reaseaza, opreste respiratia,  incetineste  putin pulsul si clipeste mai des...Si totusi uimitor..ce adevar zace in noi..si te plesneste acolo, pe rana pe care ai crezut- o inchisa de -a binele...si totul erupe intr- un ritm nebun, de neoprit.  Ma stradui sa fiu aici si totusi nu sunt. Sunt in 2 locuri deodata, in spate si in fata, in umbra si lumina ; un gust nedefinit , o alta constientizare de sine, la alt nivel- high level-, o alta dorinta pe care nu am mai avut -o demult..Si ma doare..trupul...sufletul ..si fiecare celula.  ,,all I need is a rhythm divine'' ar inlocui acum orice a fost in fiecare noapte..
Citiți mai multe
1. Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat.Fii trist ca nu ai facut nimic remarcabil.(Confucius) 2. Timpului nu-i tremura niciodata mainile..isi plimba incet  bisturiul pe fetele noastre ca un criminal in serie indragostit de arta sa.(anonim) 3. Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ia cuvinte in inima pe care sa nu le poti pronunta niciodata.( James Earl Jones)
Citiți mai multe