Locul meu poate ..nu e aici

Locuri si case, dar niciodata ceva ,,al meu''. Cresc aici, ma mut dincolo mai tarziu datorita unor circumstante, ma acomodez , ma obisnuiesc, dar ceva nu e in regula. Nu simt pasii mei prin casa aia. Si mai merg, si nu dau atentie acestei miscari , acelor apasari pe calcaie, nu simt acel ,,acasa ''undeva mai profund.Mai fac rost de un loc provizoriu, ma duc si acolo, sa vad cum e, mai fac naveta cativa ani,  ma rup intre distante si case, intre ce gasesc la casa A si casa B, asez fiecare lucru distinct, la locul lui dar niciodata nu simt , nu sunt ..acolo sau dincolo. Si unde sunt totusi?
  Renunt la casa A fara vreu regret , fara vreo tragedie in suflet atunci cand e vremea, nu mi aduc aminte des de ea, nu mi doresc sa mai stau acolo macar o zi, nu plang dupa patul meu, nu simt ca am pierdut ceva. Stau in casa B, singura ramasa, o schimb temporar, o decorez din cand in cand, ma bucur linistit cand ma intorc ,,acasa'' in fiecare zi , si totusi nu e nici un sentiment de implinire, de apartenenta care sa mi curga prin vene . As putea spune chiar ca locuiesc in aer.Sau in apa. Nu simt nici o ingradire a peretilor, nu vad nici un perimetru, nu stiu cati metri are cu exactitate camera mea..Si atunci , unde stau totusi? De ce nu am o casa? Oare plutesc ca o straina prin vant si aer si ploaie?
  Sau poate e un loc al meu si doar al meu. Poate ca el nu e aici.Poate ca nu am sa am niciodata vreo limita spatiala in locul unde voi sta. Poate ca ...e o rupere a mea ce nu s a vindecat , veche , tarzie, dar totusi tarzie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Spatiul din tine

Orbii cu ochi

Stele