Let' s.. just sit down.

Car cu mine zile ce nu imi spun mare lucru, ore ce trec de parca fug de ceva, lucruri obisnuite, lucruri vechi. Stiu aproape pe de rost sa ti spun ce traiectorie are o zi din viata mea, poate la ora 3 mai primesc un telefon de la un prieten care nu m a sunat de mult si ma surprinde; Car cu mine un fel de povara a cotidianului ce nu  mi place.Mai ieri aveam o trapa pe care priveam soarele si faptul ca nu l puteam vedea pe tot ma fascina.Oare am inchis o eu , neglijent, crezand ca o pot deschide la orice ora sau s a inchis singura dupa ce s a inoptat?

 Si car , dar nu mai vreau sa car.Vreau sa ma asez intr o zi cu fundul pe trotuar , sa stau si sa nu mai car nimic.Sa ma uit cum trece lumea grabita pe strada , asteptand la semafor cu mii de ganduri ce zumzaie..Vreau sa rad de acea nebunie de la semafor, de culoarea rosu care spune ,,stop'' , da, vreau sa i rad in nas si sa  simt azurul cerului in parul meu, nedescifrat pe acolo.. Sa se impiedice poate vreun tip de mine care  la fel si el- ar cara ceva- si sa scape acea povara jos...Poate sa ma priveasca in ochi si eu cu un zambet sa i spun adevarul despre el si povara lui, pe care  s a saturat sa o care. Si sa stea cu mine pe trotuar. S a se mai impiedice si altii, si altii, pana ce la semafor nu o sa mai fie nimeni, dar Nimeni!
  Sa ne lasam poverile jos , sa tacem si sa privim pentru cateva clipe.Dincolo de lumea asta nebuna, dincolo de vecinul, bunica, Maria, frate-tu si soacra lui rea.