Dreaming big
Am ajuns in sfarsit sa pot sa mi permit sa visez ,,big'' cum se zice. Da, poate parea ciudat, dar in sfarsit am capacitatea de a face asta fara sa aud voci in capul meu cum ma opresc si ma fac sa ma simt minuscula si nedemna de ele..
Multi dintre noi viseaza la un moment dat in stil mare , dar datorita conceptiilor transmise din generatie in generatie in societatea noastra, se gasesc mereu oameni care ti spun : ,, Ce i cu tine? Coboara cu picioarele pe pamant si nu mai visa! Visezi la cai verzi pe pereti''. Si uite asa, pentru ca tu, ai avut curajul unui copil de impartasi frenezia unui vis frumos, care ti inalta sufletul departe , dincolo de nori , cei din jurul tau iti taie aripile in secunda 2, spunandu ti ca trebuie sa revii cu picioarele pe pamant.Si cand cobori, fortat , pe pamant, te simti rau.Te simti mai sarac, mai neputincios si totul se pierde.Incepi si tu sa crezi ca nu vei fi in stare sa faci si aia si lasi aia...Dar de ce? De ce nu iti tii visul acolo, sa l stii doar tu si inima ta, sa l lasi sa te inunde cu exuberanta, entuazism si putere?
Un om care nu viseaza este mort.Da, pentru ca visurile sunt acele soapte ale sufletului tau care ti vorbeste.El stie ca poti, stie ca ti doresti asta si stie ca ai puterea de a le indeplini.Visele au ceva divin in ele.
De multe ori , fara sa mi impartasesc visele mi am taiat eu singura aripile, deoarece nu credeam in mine. Si apoi ma simteam atat de inutila ...Dar am gasit intr o seara poarta aia deschisa catre puterea din mine, si am hotarat sa nu o mai inchid. M am uitat mult catre poarta si linistea de dincolo de ea, si am vazut cel mai frumos ,,film'' ...Am simtit toate visele adormite de mine cu serul gandurilor de odinioara si le am trezit usor usor.Am mai aflat si alte vise ce se ascundeau in mine. Si le am vazut ca stralucesc cu putere , ceea ce m a trezit definitiv. Nu, nu o sa mai ascult acele ganduri care mi spun ca nu pot. Din moment ce ele sunt in mine, inseamna ca le pot si realiza.
Si da, o viata are nevoie sa straluceasca prin visele noastre indeplinite. Nu mai cred in ..,,nu pot'' . Cred in schimb in ,,POT''. E o lectie pe care am invatat o abia acum.Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Multi dintre noi viseaza la un moment dat in stil mare , dar datorita conceptiilor transmise din generatie in generatie in societatea noastra, se gasesc mereu oameni care ti spun : ,, Ce i cu tine? Coboara cu picioarele pe pamant si nu mai visa! Visezi la cai verzi pe pereti''. Si uite asa, pentru ca tu, ai avut curajul unui copil de impartasi frenezia unui vis frumos, care ti inalta sufletul departe , dincolo de nori , cei din jurul tau iti taie aripile in secunda 2, spunandu ti ca trebuie sa revii cu picioarele pe pamant.Si cand cobori, fortat , pe pamant, te simti rau.Te simti mai sarac, mai neputincios si totul se pierde.Incepi si tu sa crezi ca nu vei fi in stare sa faci si aia si lasi aia...Dar de ce? De ce nu iti tii visul acolo, sa l stii doar tu si inima ta, sa l lasi sa te inunde cu exuberanta, entuazism si putere?
Un om care nu viseaza este mort.Da, pentru ca visurile sunt acele soapte ale sufletului tau care ti vorbeste.El stie ca poti, stie ca ti doresti asta si stie ca ai puterea de a le indeplini.Visele au ceva divin in ele.
De multe ori , fara sa mi impartasesc visele mi am taiat eu singura aripile, deoarece nu credeam in mine. Si apoi ma simteam atat de inutila ...Dar am gasit intr o seara poarta aia deschisa catre puterea din mine, si am hotarat sa nu o mai inchid. M am uitat mult catre poarta si linistea de dincolo de ea, si am vazut cel mai frumos ,,film'' ...Am simtit toate visele adormite de mine cu serul gandurilor de odinioara si le am trezit usor usor.Am mai aflat si alte vise ce se ascundeau in mine. Si le am vazut ca stralucesc cu putere , ceea ce m a trezit definitiv. Nu, nu o sa mai ascult acele ganduri care mi spun ca nu pot. Din moment ce ele sunt in mine, inseamna ca le pot si realiza.
Si da, o viata are nevoie sa straluceasca prin visele noastre indeplinite. Nu mai cred in ..,,nu pot'' . Cred in schimb in ,,POT''. E o lectie pe care am invatat o abia acum.Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
go,go Delia!
RăspundețiȘtergere