Pe banca vietii

Am stat ieri pe banca vietii laolalta cu batranii.Le am simtit durerile, intristarile si povara anilor. Cu toate astea , am simtit niste suflete inca calde si cu viata in ele. Putin tremurande, insa cu viata. Si am stat in tacere, ascultandu le pulsul si dorintele.Era frumoasa tacerea aceea.
Am stat in fata vietii poate jumatate de ora ce mi s a parut o eternitate.Nu vroiam sa plec de acolo, era ceva mistic.
Cateva ore mai tarziu, dureri fizice, trecatoare m au invaluit. Si chiar asa, ele sunt atat de nesemnificative fata de alte dureri ale sufletului.Sunt nimic.Trec si vine si bucuria si forta de a merge mai departe.Te desparti de ego, de tine in mod egoist, si mergi sa le simti durerea altora, ca un calator ce poate spune un ,,Buna ziua'' sincer si din inima unui taram necunoscut.
E nobil, e curat si inaltator. Dincolo de frica, de lacrimi, omul are mereu un izvor de putere in el ce nu seaca niciodata. Este izvorul pe care l insotesc ingerii catre drumul catre rai.Sa simti apa vietii cum curge prin tine este o minune traita constient, este cel mai frumos act de constientizare dat omului.
Pentru ce am fost ieri , pentru cate pietre am vazut stand pe fundul izvorul, pentru norii pe care i am zarit certandu se, azi sunt alaturi de ingerii vietii, astazi stiu mai mult ca oricand ca pot, ca vreau si ca reusesc tot ce vreau sa fac!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.

Dans de imagini