O fata si cateva lacrimi ..intr- o seara

 Plangea si se scutura din toate madularele, din tot sufletul ei ce in acea zi fusese asa plin de viata. Dar pe seara , ceva i- a atins o coarda sensibila...deodata s-a trezit singura, ea vorbea , dar cu cine?ca nu o auzea nimeni..si atunci a realizat ca ea de fapt era ..doar ea. lacrimile au inceput a se prelinge pe obrazul ei ca niste  paraiase mici . era bine, se elibera in sfarsit...chiar si asa singura..dar nu era ca alte dati, plansul acela infundat din sufletul ei nu  avea asa mult foc , ci era pasnic cu ea. Dupa 10 minute, ceva din ea o oprea. A  inchis usa ce ducea catre lumea ei ascunsa si poruncea lacrimilor sa se opreasca printr- un zambet . Isi auzea clar inima, respiratia, simtea toate celulele din corpul ei viu ; si ceva ii soptea: ,,Esti mai  puternica decat ai crede" ...auzea clar, tare, si placut acea voce din mintea ei , si ce era mai frumos e ca tot corpul simtea asta.
   Perna zbura din bratele ei si chiar si asa plansa si manjita de machiaj se uita in oglinda zambind. Ochii ei erau atat de frumosi, chiar si  asa spalaciti de dorul acela ...ce- i sfasiase mintea si trupul cu ani in urma . Acum stia. Vedea clar cam ce lumina aseaza viata peste lucruri atunci cand suntem deschisi sa le  vedem ...patrundea in sfarsit tainele vechilor maestrii , auzea multe cuvinte pe care le citise doar pana atunci fara sa le inteleaga pe deplin.Insa acum acestea erau recitate de inima, iar ea era   acolo,   sa asculte acea harpa minunata.
 

  Drumul pe  care  avea sa mearga era luminat de aceasta intamplare:  o fata care a fost trista intr- o seara, a aflat ca sufletull ei a renascut , din propria-i cenusa, din propria rana increstata in viata ei acum cativa ani...si totul s- a schimbat, viata scria pentru ea in acea aseara o alta poveste.Una frumoasa.