Din albumul copilariei
Sosita pe meleagurile unde mi-am petrecut putinii dar frumosii ani ai copilariei, am lasat la o parte orice alte ganduri si griji si am lasat inima sa-si...aminteasca.
Toate erau parca neschimbate. Aceeasi iarba pitica in care florile de toamna se scalda ca intr-un ocean, aceleasi carari in livezile in care vara strangeam fanul si iarna ma tavaleam in zapada inalta si pufoasa; aceeasi pomi in care m-am catarat verile sa culeg mere, cirese sau prune;... aceeasi viteza a timpului.
M-am asezat pe o bucata de lemn din dosul casei si am uitat de orice pentru o jumatate de ora.Imaginile dansau in fata mea, se derulau cursive si perfecte ca filele unu album de fotogafii.Aerul mi se cuibarea imbietor in nari ca si aroma unui parfum dulceag care te face sa zambesti de placere; ochi calatoreau prin fiecare loc in care am facut cate ceva...ici m- am rostogolit de-a dura -dura, mai incolo am calcat intr- o balta carand fanul din porsori, pe dealul din fata am dat primul meu concert cu permisiunea lui Whitney Houston, iar la parau m-am scaldat veri la rand.
Tot ce am lasat am regasit la fel aic. E inimaginabil de bine sa ai un loc in care amintirile sa-ti ramane o data cu trecerea timpului, intacte. Exact ca intr-un cufar pe care-l deschizi din cand in cand si lucrurile sunt tot asa ca ultima data. Ai sentimentul de a fi bogat prin radacinile tale, de a sti ca oriunde ai merge, intr- un singur loc e pastrat tezaurul copilariei. Si oricand ai revedea acest loc, el te va umple de energie si te va face sa zambesti , sa razi cu o singura conditie: poarta coltului din suflet unde se ascunde copilul din tine sa se deschida.
Toate erau parca neschimbate. Aceeasi iarba pitica in care florile de toamna se scalda ca intr-un ocean, aceleasi carari in livezile in care vara strangeam fanul si iarna ma tavaleam in zapada inalta si pufoasa; aceeasi pomi in care m-am catarat verile sa culeg mere, cirese sau prune;... aceeasi viteza a timpului.
M-am asezat pe o bucata de lemn din dosul casei si am uitat de orice pentru o jumatate de ora.Imaginile dansau in fata mea, se derulau cursive si perfecte ca filele unu album de fotogafii.Aerul mi se cuibarea imbietor in nari ca si aroma unui parfum dulceag care te face sa zambesti de placere; ochi calatoreau prin fiecare loc in care am facut cate ceva...ici m- am rostogolit de-a dura -dura, mai incolo am calcat intr- o balta carand fanul din porsori, pe dealul din fata am dat primul meu concert cu permisiunea lui Whitney Houston, iar la parau m-am scaldat veri la rand.
Tot ce am lasat am regasit la fel aic. E inimaginabil de bine sa ai un loc in care amintirile sa-ti ramane o data cu trecerea timpului, intacte. Exact ca intr-un cufar pe care-l deschizi din cand in cand si lucrurile sunt tot asa ca ultima data. Ai sentimentul de a fi bogat prin radacinile tale, de a sti ca oriunde ai merge, intr- un singur loc e pastrat tezaurul copilariei. Si oricand ai revedea acest loc, el te va umple de energie si te va face sa zambesti , sa razi cu o singura conditie: poarta coltului din suflet unde se ascunde copilul din tine sa se deschida.
Comentarii
Trimiteți un comentariu