Tabloul vietii prin ochii iubirii

Iubire..cuvantul magic care se adaposteste in noi inca de cand venim pe aceasta lume, in momentul conceptiei. Suntem creati in stare de iubire, ajungem in lume si ne trezim inconjurati tot d iubire si ne continuam drumetia prin acest hatis al vietii , luptand cat de mult posibil sa nu pierdem sau sa fim pradati de aceasta avere genetica.
 Cum ajunge aceasta trasatura  a omenirii sa ne urmareasca mereu in viata, la fiecare pas?
Pornind de la momentul in care suntem invitati sa pasim in aceasta lume, putem observa ca totul este ca si o promisiune facuta  fara cuvinte. Invatam sa zambim, apoi sa gangurim celui din fata noastra, sa radem , si astfel ne  manifestam aceasta iubire - in prima faza purin inconstienta- fata de  cei din jurul nostru. Apoi crestem si intervine constientizarea la un nivel din ce in ce mai profund  a mediului in care traim si a relatiilor pe care le stabilim cu cei din viata noastra- rude, vecini, pisica sau hamsterul.. Ne  stabilim scara de  valori personale pe masura ce crestem  si incepem sa ne impunem punctul de vedere in ceea ced priveste aceste valori dobandite in prima faza din sanul familiei. Iar iubirea si dragostea sunt fundamentul pe care se cladesc aceste valori personale.
 Cum vine asta? Pai in functie de gradul de iubire care ti- a fost oferit de mic, tu vei capabil sa simti acesta sentiment minunat , sa o accepti si o oferi la randul tau, cam in fiecare zi.. Vei fi sau nu astfel un adept al protectiei animaleleor, iti va placea sa relationezi cu cei din jurul tau, sa accepti sfaturi, sa zambesti, vei putea la un moment dat sa lupti mai mult pentru o cauza nobila , toate acestea pentru ca...ai sau nu sedimentata roca...Iubire.
 Toate actiunile pe care le facem  cand devenim adulti se raporteaza la eul nostru, la identitatea pe care ne- am format -o de-a lungul timpului in aceasta societate. Din aceasta cauza cred ca ar fi benefic sa fim invatati de mici  sa iubim, sa oferim afectiune, iar diferenta dintre noi si ceilalti va iesi la iveala chiar dupa primii 6-7 ani de viata.Ne vom da seama atunci intr- o prima experienta cu sinele nostru  ca ne situam mai sus decat  ceilalti  si se poate chiar la un moment dat  sa simtim durere sau fericire. Cel mai intalnit exemplu : un copil se joaca cu un alt copil. Unul este darnic, voios, zambeste , rade, ii place sa -si imparta jucariile cu ceilalti, iar cel de-al doilea copil nu se da in vant dupa  aceasta "instrainare pe timp determinat a posesiunilor lui"; el stie de la parinti  ca jucariile lui au valoare cat sunt in stare de functionare, ca trebuie sa aiba grija de ele, si ca impartindu-le cu ceilalti copii, ele se pot strica foarte usor. In schimb, primul copil imparte jucariile lui pentru ca simte ca asa este normal, parintii lui nu i-au interzis sa faca acest lucru, iar el nu simte nici o urma de zgarcenie.   Din acest motiv el nu intelege cum cel de- al doilea copil nu vrea sa-si imparta jucariile cu el; lui i se pare un gest cat se poate de firesc si lipsit de pericole. El ramane stupefiat cand este pus in fata faptului  de a nu se putea juca cu celelalte jucarii, e o situatie care il deruteaza. Incepe sa fie trist si poate chiar sa  sufere. Echilibrul lui de iubire este  zdruncinat putin, si se poate ca data viitoare sa nu-si mai imparta nici el jucariile atat de usor .
  Puterea de a- ti mentine nivelul de iubire constant, este data  de intelegerea  la care ajungi  dupa  anumite experiente. Daca nu vei cauta sa cunosti diectia si semnificatia fiecarei experiente  in care se reflecta acest sentiment- iubirea( ca ceva simplu, natural)-s-ar putea sa ramai la un moment dat la fel de socat si zdruncinat ca si copilul din exemeplul de mai sus. Trebuie sa stii mereu care este contributia ta si a celor din jur in relatiile tale de zi cu zi.Iar asta implica o buna cunoastere  a persoanei proprii , cat si a celor din jurul tau. Cunoscandu-i , vei putea intelege de ce la un moment dat  ei nu-ti pot raspunde asa cum ai vrea tu la sentimentele tale, la anumite provocari, etc. , vei putea sti care iti sunt limitele tale si ale lor, iar actiunile si comportamentul  tau  vor fi canalizate  in mod realistic pentru a nu fi dezamagit.
 Ea  este cea care ne uneste pe toti si ne face  sa  ne recunoastem intre noi ca fiind locuitori ai aceleiasi planete,traind sub acelasi soare si respirand acelasi aer. Este ca si un cod secret care ne- a fost dat spre pastrare si pe care il purtam in inimile noastre de la nastere. Fara aceasta  solutie injectata in genele noastre, in  adn- ul nostru, am fi niste fiinte ratacitoare intr-un desert, caci nu am mai  fi legati  prin nimic de natura spirituala. Dumnezeu ne face cel mai frumos cadou in clipa in care deschidem ochii si strigam pentru prima data:ne atinge si ne daruieste  pentru totdeauna  Iubirea, alaturi de alte daruri sacre, iar mai departe este treaba noastra  cum  mentinem si transmitem intact cadoul divin.
  De fapt aici intervine provocarea majora a vietii noastre , pentru cei mai multi dintre noi: a  te elibera din hatisul cotidian si a te mentine in contact cu natura divina tocmai prin aceasta unealta spirituala.
 Da, viata este o provocare din acest unghi... Problemele apar cu nemiluita, insa numai cel ce intelege ca este absolut normal sa ai probleme pe care sa le rezolvi si astfel sa dobandesti experienta si cunoastere -atat de necesare- va putea sa fie fericit si sa iubeasca viata cu urcusurile si coborasurile ei.El va putea intelege pe deplin sensul creatiei lui Dumnezeu, a darurilor divine, deoarece va incepe cu insusi cunoasterea lui ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dans de imagini

Copilaria cu povesti despre foarfece, rochite si ...creatie.