Secretele lui Dumnezeu
Statea langa usa.Parea un om obisnuit. Poate doar ochii ii erau prea intunecati , exprimand o parte intunecata a sufletului, o parte indurerata.
Numele lui era Nicolae. Cand l-am vazut, ceva m-a facut sa nu mai pot pasi si sa ma opresc. Am deschis pumnul involuntar; la fel au iesit si primele cuvinte. Nicolae e cersetor la Mitropolie.Sta acolo, cu labele picioarelor amputate, are langa el 2 sacose si..chiar nu arata a cersetor. I - am intins o bancnota si mi-a multumit, urandu-mi sanatate.Nu am simtit acea urare sincera si crud de dureroasa de la nici un cersetor inainte. Asa ca m-am oprit pentru cateva zeci de minute sa-i ascult povestea.
A avut un accident in armata si de atunci a ramas cu acest handicap; mi-a spus ca ca s- a obisnuit cu toate provocarile de-a lungul anilor. Are o sotie, insa nu e sanatoasa mintal.Ea a avut o sora si a pierdut-o , iar un urma acestei pierderi a ramas cu traume. Sotia lui nu mai judeca logic si rational.Nicolae zicea ca de multe ori el spala, el gateste, pentru ca ea nu poate.A pus o punga intreaga de detergent la spalat intr-o zi, insa ea nu era constienta de asta. Asa ca sotul ei trebuie sa faca majoritatea treburilor casnice si s-o supravegheze.
Chinul vine aunci cand mai ai si copii.Iar Nicolae are 3. Cel mai mare are 11 ani. Il ajuta pe tatal lui la treburi, merge la scoala, insa nu are copilarie. Cel mai mic copil are 7 ani.Nu de curand si- a intrebat tatal de unde aduce mancare.A dat din umeri, insa copilul l- a infruntat cu lacrimi in ochi...copii de la scoala ii spusesera ca tatal lui e cersetor. Si de atunci, nu a mai mancat prea mult din mancarea adusa de tatal lui, pomana oamenilor milostivi.
Nicolae povesteste cu ochii umezi ca el se roaga mereu la Dumnezeu sa- i dea putere sa mai reziste pentru copii.El nu are ce sa mai schimbe la viata lui sau a sotiei.Insa pentru copii mai rezista , vrea sa- l vada macar pe cel matre ca a juns la 18 ani si poate munci si ii poate ajuta si pe ceilalti frati.
Iar cea mai mare problema cu care se confrunta Nicolae sunt bancile.Are 2 credite, facute din nevoia de a avea o casa. Si acum nu mai poate fata acestor credite nici cu pomana trecatorilor, nici cu pensia lui de handicap.E stresat, se trezeste noaptea si se gandeste ca se va trezi pe drumuri, ca bancile ii vor lua casa si ii va lasa pe toti in drum...
Singurul viciu pe care-l are acest om amarat este fumatul. Acesta este singurul lucru care-l mai calmeaza cand se trezeste in miez de noapte...Imi spune ca nu a baut niciodata si nu va bea, si ca are mintea clara , insa e atat de stresat incat uneori simte o presiune atat de mare in tample, incat simte ca nu mai poate.
Ma gandesc cum poate un asemenea om sa reziste de atatia ani...L-am vazut-sincer vorbind- ca pe un om normal, cu mintea limpede, vorbind coerent de ai fi zis k e un om normal, cu cateva probleme.Insa puterea din vocea lui nu am putut inca sa o concep...Ochii lui erau inchisi, exprimau un suflet doborat,si totusi mai aveau o licarire de speranta.Nu privea in jos, ci in lateral, pentru a-si povesti durerile..
Am ramas teapana cateva minute pana m-a asigurat ca nu se lasa inca doborat de viata, pentru ca asta este povara lui pe pamant si stie ca aici poate avea suferinta, insa in cealalta viata va fi mai fericit...Intrebarea mea este:va reusi sa reziste pentru copiii lui macar? Cred ca da.Nu stiu cum, insa acest om avea o putere mai mare decat ai vedea la un om care are ce manca, are siguranta si stabilitate...si aceasta puetere era sigur de la Dumnezeu...
Am sa ma rog sa-si gaseasca linistea, oriunde ar fi ea..pe acest pamant sau dincolo...
Numele lui era Nicolae. Cand l-am vazut, ceva m-a facut sa nu mai pot pasi si sa ma opresc. Am deschis pumnul involuntar; la fel au iesit si primele cuvinte. Nicolae e cersetor la Mitropolie.Sta acolo, cu labele picioarelor amputate, are langa el 2 sacose si..chiar nu arata a cersetor. I - am intins o bancnota si mi-a multumit, urandu-mi sanatate.Nu am simtit acea urare sincera si crud de dureroasa de la nici un cersetor inainte. Asa ca m-am oprit pentru cateva zeci de minute sa-i ascult povestea.
A avut un accident in armata si de atunci a ramas cu acest handicap; mi-a spus ca ca s- a obisnuit cu toate provocarile de-a lungul anilor. Are o sotie, insa nu e sanatoasa mintal.Ea a avut o sora si a pierdut-o , iar un urma acestei pierderi a ramas cu traume. Sotia lui nu mai judeca logic si rational.Nicolae zicea ca de multe ori el spala, el gateste, pentru ca ea nu poate.A pus o punga intreaga de detergent la spalat intr-o zi, insa ea nu era constienta de asta. Asa ca sotul ei trebuie sa faca majoritatea treburilor casnice si s-o supravegheze.
Chinul vine aunci cand mai ai si copii.Iar Nicolae are 3. Cel mai mare are 11 ani. Il ajuta pe tatal lui la treburi, merge la scoala, insa nu are copilarie. Cel mai mic copil are 7 ani.Nu de curand si- a intrebat tatal de unde aduce mancare.A dat din umeri, insa copilul l- a infruntat cu lacrimi in ochi...copii de la scoala ii spusesera ca tatal lui e cersetor. Si de atunci, nu a mai mancat prea mult din mancarea adusa de tatal lui, pomana oamenilor milostivi.
Nicolae povesteste cu ochii umezi ca el se roaga mereu la Dumnezeu sa- i dea putere sa mai reziste pentru copii.El nu are ce sa mai schimbe la viata lui sau a sotiei.Insa pentru copii mai rezista , vrea sa- l vada macar pe cel matre ca a juns la 18 ani si poate munci si ii poate ajuta si pe ceilalti frati.
Iar cea mai mare problema cu care se confrunta Nicolae sunt bancile.Are 2 credite, facute din nevoia de a avea o casa. Si acum nu mai poate fata acestor credite nici cu pomana trecatorilor, nici cu pensia lui de handicap.E stresat, se trezeste noaptea si se gandeste ca se va trezi pe drumuri, ca bancile ii vor lua casa si ii va lasa pe toti in drum...
Singurul viciu pe care-l are acest om amarat este fumatul. Acesta este singurul lucru care-l mai calmeaza cand se trezeste in miez de noapte...Imi spune ca nu a baut niciodata si nu va bea, si ca are mintea clara , insa e atat de stresat incat uneori simte o presiune atat de mare in tample, incat simte ca nu mai poate.
Ma gandesc cum poate un asemenea om sa reziste de atatia ani...L-am vazut-sincer vorbind- ca pe un om normal, cu mintea limpede, vorbind coerent de ai fi zis k e un om normal, cu cateva probleme.Insa puterea din vocea lui nu am putut inca sa o concep...Ochii lui erau inchisi, exprimau un suflet doborat,si totusi mai aveau o licarire de speranta.Nu privea in jos, ci in lateral, pentru a-si povesti durerile..
Am ramas teapana cateva minute pana m-a asigurat ca nu se lasa inca doborat de viata, pentru ca asta este povara lui pe pamant si stie ca aici poate avea suferinta, insa in cealalta viata va fi mai fericit...Intrebarea mea este:va reusi sa reziste pentru copiii lui macar? Cred ca da.Nu stiu cum, insa acest om avea o putere mai mare decat ai vedea la un om care are ce manca, are siguranta si stabilitate...si aceasta puetere era sigur de la Dumnezeu...
Am sa ma rog sa-si gaseasca linistea, oriunde ar fi ea..pe acest pamant sau dincolo...
Comentarii
Trimiteți un comentariu