DELYA- IDEI SI ZAMBETE

   MOARE CATE PUTIN... Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangan...

 Am reusit , in mai putin de 24 de ore sa-mi misc mintea prin univers, sa simt raceala stelelor dar si stralucirea lor, sa ascult cantul divin- ce se aude chiar si de sub pamant- al  Existentei . M- am inundat cu clipe de iubire launtrica, m- am simtit libera in tot -cuget, miscare sau actiune..si mi se parea straniu dar atat de frumos! Totul a pornit de la un articol, de fapt cateva fragmente dintr o carte de -a lui Valerio Albisetti, Iubirea . Atat adevar ascuns in cateva pagini , incat ramai stupefiat, nu pentru ca ar fi ceva necunoscut, ci tocmai pentru ca este la indemana oricui dar refuzam sa ..simtim acest adevar.Ne lasam purtati in desisuri pline de amagiri si compromisuri, chiar daca stim si suntem constienti de intuneric...   Iubirea  e gratuita, de fapt e darul lui Dumnezeu  catre omenire. Poate ca tarziu, dar abia azi am stiut asta. Si din acea secunda in care am aflat, tot ce stiusem inainte s- a anulat.     ....Adevarul  e in...

Nu stiu daca aceasta zi mai are vreo insemnatate pentru noi, cei,, mari''. poate ca nu are; am crescut, nu ne mai ,,permitem'' sa intram in lumea fara de griji a copiilor. Dar daca ai un moment in care esti singur, doar tu si gandurile tale, adu-ti aminte de clipele incrustate in eternitate din copilarie!   Adu- ti minte cum era ,,viata'' in ochii tai atunci, cat alergai visand cu ochi deschisi si nu te opreai decat in plasa altui vis ce se tesea in fiinta ta fericita de copil..   Stiam atunci sa privim florile, sa le mirosim pana ramaneam cu polenul lor pe nas, inaltam poate zmee cautand cu ochii cerul si imaginandu- ne ce e dincolo de el, ne bucuram de simfonia naturii , eram puri ....nimic nu ne oprea, nu stiam cuvantele ,, nu pot'' ,  viata era o carte ale carei pagini noi le coloram in fiecare zi, cum vroiam.   Adu- ti aminte cum radeai neincetat pana te certau parintii, cum asteptai povestile de seara ale mamei si locul de joaca...erai un omulet...

Atat adevar iesit dintr- o data la iveala incat doare..si nu se mai opreste..nici el, nici ploaia asta de ganduri si.. Stai, reaseaza, opreste respiratia,  incetineste  putin pulsul si clipeste mai des...Si totusi uimitor..ce adevar zace in noi..si te plesneste acolo, pe rana pe care ai crezut- o inchisa de -a binele...si totul erupe intr- un ritm nebun, de neoprit.  Ma stradui sa fiu aici si totusi nu sunt. Sunt in 2 locuri deodata, in spate si in fata, in umbra si lumina ; un gust nedefinit , o alta constientizare de sine, la alt nivel- high level-, o alta dorinta pe care nu am mai avut -o demult..Si ma doare..trupul...sufletul ..si fiecare celula.  ,,all I need is a rhythm divine'' ar inlocui acum orice a fost in fiecare noapte..

 Vreau sa ma iubesti ca si cum as fi raza de soare ce te va incalzi in aceasta primavara, vreau sa ma privesti cu dragostea pe care o daruiesti oricarui copil ce gangureste frumos in alintarile mamei sale, vreau sa ma tii in brate si sa te gandesti ca zbori , si  vreau ..sa ma saruti cu pasiunea unui om care stie ca azi e singura zi pe care o mai are de trait.    Si- ti simt atingerile, si inchid ochii; las sufletul sa- si poarte pasii in Sahara nemarginita...Suntem doua picaturi de substante chimice ce reactioneaza, fuzionandu-se -ele devin de nedescifrat; culorile au reflexe ce se schimba de fiecare data cand faci dragoste cu mine...minunat!    Cu fiecare respiratie pe care o lasi aproape de urechea mea diminetile in pat sunt mai aproape de absolut...Imi creez un eden din cuvinte nespuse, licariri dulci si priviri; iubesc jocul mintilor noastre si te ador. Si vreau..sa ne jucam  cu bruma rece a anilor ce va cadea inaintea noastra, pe drumul vietii!...

 Aveam un zambet in coltul gurii cand mi-am dat seama...si ma durea , si altruismul din mine continua sa - ma domine.   Era destul de dureros sa aflu ca sclavia se revarsase in viata mea acum...7 ani. Si eu care am vrut mereu sa fiu libera, eu care iubesc libertatea...Deodata vedeam totul    intr- o lumina ce era reala; eram fata in fata cu piesa de teatru numita,,Viata mea''.   Nu -mi inchipuisem ca mai putea sa existe si o alta posibilitate, aceea ca eu sa fi privit lucrurile dintr- o singura perspectiva, aceea creata de inima, si nu de ratiune.    Eram sclava altei persoane prea apropiate...ca sa mi fie usor sa trec cu vederea...De atat timp facusem ce spunea ea, gandisem cum vroia ea, si nici asa nu era bine, ar fi trebuit ca eforturile mele sa fie muuult mai mari.Pentru ce? Pentru ca ,,stapanul'' nu putea admite multe puncte de vedere, mai ales pe cele diferite de ale ei.    Si in nereusitele tentative de a face sa se impuna un ...

 Cu mult mai mult decat un trup sunt astazi, sunt energie pura, sunt vibratie!  Invelisul pamantesc al corpului meu parca nici nu mai e, sunt din cap pana in picioare tot ce vreau, tot ce nu am sperat ca voi putea fi..   Astazi m-am recreat in mod constient; si probabil daca te-ai uita la mine acum, cu siguranta ai vedea ceva major schimbat ..      Sunt aici, vad acolo, simt pretutindeni!                                                   Vibratia sufletului produsa de minte